Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Toamna peste Ardeal

Toamna peste Ardeal

Toamna peste Ardeal

Moș Gheorghe, asudat de munca grea,

Își lasă cușma de dac, la cal pe șa,

Și urcă sara-n țintirim la moți,

Să-nchin-un țui cu Iancu și străbunii toți:

,,A coborât parcă rugina din pădure,

În gând, în suflet și în lume…

De-au plecat țăranii noștri de la plug,

În țări străine de s-au înhămat la jug !

Copiii și bătrânii plâng la porți prin sate,

Să li se-ntoarcă mamele și fiicele curate;

Să sădească iar merinde-n bătătură,

Să aibă și nepoții ce să pună-n gură.

Nu mai recunoaștem în semne de cărbune,

Brazda de sânge din inimi străbune;

Casa noastră copiilor noștri li-i străină,

Și-am pierdut pe rând tot ce-am ridicat din tină…

Prea ne-ndepărtarăm cu toții,

Prea plecarăm fruntea ca nărozii !

De am uitat că-ntotdeauna străinul,

Ne-a vândut sufletul și ne-a dat înzecit chinul!”

Se lăsă frigul și sara-n asfințit,

Când Moș Gheorghe, se-n-depărtă spre infinit…

Rămase în urmă vranița trântită de vânt,

Glasul său ca buciumul își lepădă ultimul cânt…

Ocoleanu Cătălin.

21.10.2019.

Facebooktwitterby feather