El peste Prut n-a fost lăsat să plece
De Dumnezeu. Rămas la Stolniceni,
„Ce-mi va fi dat să trec aici voi trece!”–
Spuse părintele pentru mireni.
E întuneric și adie-a boală
Și corbii croncănesc fără apus.
Trei comuniști în casa-i dau năvală
Și-i cer să se despartă de Iisus.
Satul dormea prelung la miez de noapte
Și-n zori de zi, lumină-n geam văzînd,
Ceru de la părinte-un crîng de șoapte,
Dar zăvorîtă ușa-i sta, tăcînd.
L-au căutat și l-au strigat pe nume
Pînă sub laiță mi l-au aflat
Pe vestitorul lui Christos în lume,
Cu un prosop, sălbatic, strangulat!
De-atunci la Gheorghe Ivanov se roagă
Bolnavi de răni, de blestem, de strigoi
Și el, criniști făcînd ce-a fost pîrloagă,
Din Rai veghează la ce facem noi.
31 iulie 2015
by