Din iubirea-i pentru astrul ce în viața ei intrase,
Cea cu ochi de peruzea și cosițele ca spicul
Ce se coace-n plină vară sub a soarelui căldură,
Inimii îi da ce vrea. și își accepta merticul.
Lui, poetului Luceafăr, ea-i dădea ce nu dăduse
Nimănui pân ‘ la-ntalnirea pe pământ austriac,
Inima-i, ce îi tresare doar privindu-i ochii mari,
Nu avea să bănuiască că va fi ca un triac.
Și-au urmat anii de zbucium, de iubire-nflăcărată,
Despărțiri, reproșuri multe, poezii cu dedicații,
El, în cercuri literare, căpătând celebritate,
Își avea recunoscută munca grea în publicații.
Când Justiția Divină libertate ei i-a dat,
Veronica și cu Emin dragostea, în fața lumii,
Și-o puteau trăi în pace, dar n-a fost ca să mai fie,
Boala lui fiind obstacol, chiar și literații vremii.
Tu ești clipa ce-a zburat, îi scria ea într-o vreme,
Când iubindu-l pe Luceafăr tot credea că n-o iubește,
Dar a fost ca, într-o vară, astrul ei la cer să plece,
La Văratec, curmând viața, după el călătorește.
Nici măcar patru decenii n-au avut viață terestră,
Dar în urma lor lăsară o poveste de iubire,
Despre care mulți afla-vor din frumoasele lor stihuri,
Iar în nopțile cu stele, ne-or da semn prin licărire.
10 ian. 2023, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..