Uitare de sine
M-am pierdut într-o lacrimă
(Arzânda,
Plăpândă,
Și haină și blândă)
Ce pe obraz se scurge…
-Un dor meschin, o cruce-.
Lucește sub altarul stelelor de vară
Fierbinte, ușoară
Ca un vis
(Un iad în paradis)…
Un amor interzis,
De neînvins,
Aprins
Din a trecutului cenușă,
Așteaptă după ușă
Soarele verii…
Flacăra durerii
Mă arde
În noapte
Precum buzele tale
Încinse,
Pasionale…
(Ce amintire cruntă)…
Și mă smintește al dorului delir
Uit să trăiesc,
Să mai zâmbesc…;
Gândesc,
Plâng și respir
Și-mi amintesc…
Iubesc
A ta stafie
Goală, rece, pustie.


