Un mesaj al Domnului Mihai Eminescu
De-aici de unde sunt acum
Atât de-aproape de izvoare
Văzând cum vă pierdeţi în fum
Rănit vă scriu scrisoare
A fost odată ca-n poveşti
După cum ne-nvăţară
Din neamuri tracice, regeşti
O prea frumoasă ţară
Era la poale de Carpaţi
Cea mai bogată dintre toate
În ea toţi locuiau ca fraţi
Şi toţi aveau de toate
Mă doare-n Suflet când privesc
Şi văd cum este-acuma
Şi în mormânt mă răsucesc
De parc-a venit ciuma
Eu nu mai simt miros de tei
Ţara parcă-i pustie
Nu văd nici vajnici pui de lei
Miroase a prostie
Luceferii nu mai răsar
Când ţara e rănită
Şi e sub picior de samsar
De bogăţii jefuită
Copii după mame plâng
Plecate prin străini
Gonite de-un regim nătâng
În care sunteţi câini
Eu v-am lăsat limba română
În doine şi în poezii
Acum se vorbeşte o păgână
Născută pentru erezii
Am căutat grai românesc
Această dulce limbă
Dar azi cei care îl vorbesc
Prin alte ţări îl schimbă
Pentru voi am scris scrisori
Din vremuri de restrişte
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Să n-aveţi oprelişte
Nici harta nu-i cea potrivită
De la Tisa pân-la Nistru
Moldova-i astăzi împărţită
Trăim un vis sinistru
Aveam o ţară prea bogată
N-aveam grija lui mâine
Acum e vândută toată
Nu mai aveţi nici pâine
Marea Unire ne-a lăsat
O ţară dodoloaşă
Dar voi aţi scos-o la mezat
Vânzând-o pe-o gogoaşă
Pentru toţi eram grânar
Şi munţii aveau aur
Dar v-a vândut un marinar
Unui bolnav balaur
V-aţi lăsat prea mult prostiţi
De-o ceată de partide
Pline cu „acoperiţi”
Cu-apucături fetide
V-aţi lăsat manipulaţi
De colonişti mârşavi
Ce v-au făcut păduchi laţi
Având viaţă de sclavi
Din fabrici aţi făcut fier vechi
Şi din Bărăgan pustiu
În ţară toate sunt curechi
Vânzând şi lemnul de sicriu
Nu mai sunteţi producători
Nici crescători de vite
Sunteţi doar consumatori
De gunoaie otrăvite
În goana după-mbogăţire
Aţi vândut şi pământul
Aţi trădat într-o nesimţire
Şi la străbuni mormântul
Aţi lăsat ţara pe mâna unui retardat
Care stâlceşte voit limba română
Care străinilor ţara a subjugat
Cu trădătorii lucrând mânâ-n mână
Vă conduce un trădător notoriu
Cu guvernul său de impostori
Ce vă bagă pe toţi la crematoriu
Sau vă transformă-n migratori
În curând veţi rămâne şi fără păduri
Fără holdele de gru şi fără livezi
Vor fremăta peste tot doar patimi şi uri
Peste tot dezastrul ai să-l vezi
Nu-l aşteptaţi pe Mircea cel Bătrân
Şi nici pe exigentul Vlad
Să vă scape de străinul jupân
Şi pe trădători să-i trimită-n iad
Ruşine să vă fie-n veac
Că nu stârpiţi tot ce-i rău
Că nu mai sunteţi pui de dac
Şi nu scoateţi ţara din hău
De, aceea, de-aici din mormânt
Vă scriu o nouă scrisoare
Faceţi ca orice palmă de pământ
Să strălucească-n soare!
Voi daţi afară pe străini
Şi cozile lor de topor
Curăţaţi ţara de păgâni
De cei ce-şi bat joc de popor!
Faceţi ca România noastră
Din nou să strălucească
Să fie ca o floare-n glastră
Printre naţii demnă să trăiască!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..