Primăvara e aurora anului. Dacă dragostea există, atunci ea se află într-o privire, în natură, când primăvara face păsările să cânte şi iarba să răsară, când ne face să ghicim parfumul florilor şi ne aruncă în jocul veseliei pentru un mic-nimic. Credeţi-mă, ea există! Trebuie doar s-o găsim.
Visele dulci ale tinereţii nu vor dispărea niciodată din inima mea. Acest film al vieţii e atât de scurt! Cât o noapte de iubire fără mâine, fără condiţii, fără regrete. Nici într-o mie de ani nu m-aş sătura de acest film. Numai o inimă de piatră te-ar putea zvârli ca pe o bucată de pânză în bătaia lacrimilor şi să-ţi ducă iubirea de pe culmile fericirii pe cele ale durerii. Valoarea vieţii o înţelegi când te afli la marginea prăpastiei. Soarta nu poate fi explicată în cuvinte.
Stând tolănită în fotoliu cu cartea lui Baudelaire pe piept, Filiz îşi frământa cugetul, precum ploaia măruntă agită pământul pe timp de secetă. Privea cerul prin geam şi observă cum câţiva nori răzleţi, ce păreau înrămaţi, lăsau o dâră albă. Gândi: „Fiecare nor are o linie argintie, fiecare om are o soartă.”
Era amurgul zilei, pe când luna sta să răsară, şi amurgul vieţii ei. Coborând apoi privirea, văzu cum frumoşii trandafiri tronând în grădină şi tremurându-şi frunzele ca şoaptele unei iubiri. Ȋşi aminti atunci că s-a născut într-o frumoasă primăvară şi-ncepu să îngâne, ca pentru ea, o melodie pe care adesea o cânta mama ei:
„Trandafir înrourat, jenat de însufleţitul vânt de primăvară,
De-ai şti cât am sperat să te mai văd ca-ntâia oară!
Mirosul tău, nările, mi le-a îmbătat şi gura cu şoapte
Absenţa ta m-a mistuit, n-am ştiut de-i zi sau noapte.
Am stat pe râu de lacrimi şi te-am aşteptat,
Viaţa mea, toată, în dureri m-a înecat,
Dar eu doar pe tine te-am iubit şi adorat!
Oh, luna rondă se ridică din îndepărtate zări,
Dar parcă, lângă mine, s-a născut din mări
Un disc mare, argintiu, precum părul meu la tâmple,
Lumina sa divină tot cerul meu îl umple.
O, trandafir înmiresmat! Tu, lună preafrumoasă!
Povara anilor n-o simt. Cu voi, viaţa-i preţioasă!”
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..