Încremeniți privim pe sticlă la avalanșele de știri,
Cortexul le procesează și sunt cum le știm din povestiri,
Rămâi cu vorba nerostită gândind la vechile urgii
Și-n minte-ți încolțește teama de cei ce fac așa regii.

Stau toți în globul lor de sticlă privind emfatic la popor
Și mintea le lucrează – n boală, febril, scenarii tip horror
N-au sentimente, empatie pentru acei ce-și lasă – n urmă țara,
La ei, pe caii mari ai omenirii, contează banul și ocara.

De frica tancului ce clampăne din gușă
Și scuipă foc din țeava-i de oțel
În urma lui rămân ruine și cenușă
Trec bejenarii granița c-un țel…
Să scape de urgia venită din senin,
Putere n-au cuvintele ca pace să fie
Din sferele înalte se-mproașcă cu venin
Fug oamenii din țară să scape de robie

Ce vină au copiii, bătrânii și bolnavii
Că cei ce și – au pus în plan planeta s-o conducă,
Chiar dacă în ochii lumii sunt precum scârnavii,
Comandă din butoane ca toți să aibă frică
Și frică are omul când casa – i sub ruine
Își strânge-n disperare din toat- agoniseala
Doar cât s-ajungă – n siguranță, să-i fie bine
Acolo unde alții își dau toat-osteneala.

Dă, Doamne, gânduri bune și minte înțeleaptă
Acelora ce lumea spre haos o îndreaptă
Din pulbere de stele, fă pacea să renască
Popoarele – mpreună soluții să găsească
Planeta – nchiriată, în drumul ei eliptic,
Să nu aibă terminus în hău apocaliptic
Trimite pe cerul curat, spălat de ploaie,
Un curcubeu divin ca ura s-o inmoaie!

23.03.2022, Vernești, Buzău, România, Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

URGIA/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 martie 2022