După ani de viaţă-amară,
Prin stăini muncind cu spor,
M-a cuprins un dor de ţară
Şi de-al satului ogor;
Cum ajung, din avion,
Dracu’ ştie, de-un puhoi,
Cu Pandele, văru’ Ion,
Ne-am trezit luaţi şi noi
Până ȋntr-o piaţă mare,
Unde, toţi strigau, nebuni,
“Jos guvernul, jos cutare,
Noi sunten aici stăpâni!”
Io, ca omul, după drum,
Fui cuprins de-o ȋntrebare…
Nu-mi pica fisa nicicum
Ce-i atâta supărare?!
Să ȋmi spună un bolând,
Că dau jos, acolo-n piaţă,
Cel mai bun guvern, decând
Comuniştii sunt ȋn viaţă!
“Mai, nenică”,-i zic lu’ Ion-
“Toţi dişmanii mei să moară!
Nu cumva, din avion,
Am ajuns ȋn altă ţară?!”
Până când văzui că unii,
Ca ȋn filme de oroare,
Ȋmpărţeau, mascaţi ca hunii,
Un pulan la fiecare…
Io, cum sunt băftos şi-n vis,
Nu c-aş vrea să mă dau mare,
Căci le numărai, precis,
Luai vr’o patru pe spinare…
Nu vă spun cum m-am simţit
Cu-o primire-aşa frumoasă,
Dar pe loc m-am dumirit
C-ajunsei la noi acasă!
Valeriu Cercel
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..