UN REMEMBER!
PENTRU CĂ V-AM IUBIT, VĂ IUBIM (CHIAR ȘI PE CĂRĂRI DE ROUĂ) ȘI VĂ VOM IUBI… TUTUROR CELOR PLECAȚI PE CĂRĂRI DE STELE!
TIE, TATĂ…
(mâine, 13 noiembrie, ar fi fost ziua lui!)
Tată! Aș vrea să-ți spun cât îmi lipsești
Și cât de mult îmi trebuiești!
Să îmi dai sfat, să-mi spui așa să fac,
Doamne, cât de puțin te-am ascultat,
Dar, ai iertat!
Tată! Dacă sfaturi azi mi-ai da,
Le-aș asculta cu inima
Și le-aș sădi în loc uscat,
Ce-n fiecare zi trebe udat,
Azi, mult te-aș asculta!
Tată! Mi-ai dat sfat, mi-ai dat putere,
M-ai învățat să trec durere,
Dar prea devreme ai plecat,
Când mai aveam nevoie de un sfat,
Ca orișice băiat!
Tată! Aș vrea în brațe să te strâng,
Să stau cu tine, să colind!
Și clipa, tată, să o prețuiesc
Eu, să îți spun cât te iubesc,
Cât te iubesc!
Tată! Mereu, mereu tu te-ai rugat,
Că te vedeam îngenuncheat,
Cu mâinile împreunate,
Cu ochii ațintiți în carte,
Cum au trecut, acestea,toate?
Tată! Acuma dacă aici ai fi,
N-aș plânge, poate aș zâmbi!
Aș mulțumi lui Dumnezeu,
Pentru-așa tată cum am eu!
Nu mai există așa tata ca al meu!
Tată! M-ai învățat ca și pe-un fiu,
Cât de puternic ca să fiu.
Să nu mă las îngenuncheat
Și nici să uit de-al meu rugat,
Când n-o făceam,te-ai supărat!
Tată! Cu tine când mergeam la coasă,
Era o vreme prea frumoasă
Și-atât de mult mi-ar fi plăcut,
Să stau la coasă… Mult! Chiar mult,
De tine, tată, să ascult!
Dar, astăzi, toate s-au schimbat,
Din lumea asta ai plecat,
Aici, e liniște-n odor,
Doar caii își au rândul lor…
Doi cai sunt tata, în ocol!
Da, tată! Uitat-am să îți spun că eu,
Rugându-mă la Dumnezeu,
(Cum de la tine-am învățat!),
Anul trecut un cal mi-am luat.
Doamne, ce cal! Ce miunat!
Da, tată! Și oile, vin de la stână,
Nu azi, poate că într-o săptămână
Și grajdul plin iarăși va fi,
Doar, Dumneata, că vei lipsi,
Mereu, tată, ne vei lipsi!
Știu, vii la noi, noaptea în vis,
Când cerul este iar deschis!
Te așteptăm să vii la noi,
Să stai să nu te-ntorci-napoi,
Să nu te mai duci înapoi!
Da, tată! Dar din păcate, din păcate,
Nici acest lucru nu se poate.
Căci ești plecat la Dumnezeu,
Din Rai te uiți spre noi, mereu,
De-acolo ne veghezi, mereu!
Te uiți spre noi și ne zâmbești,
Ne aperi și ne ocrotești!
Te bucuri când vezi că muncim
Și iar te rogi bine să fim!
Da, tată! Cum să-ți mulțumim?
În inimă, mi-e sărbătoare,
Chiar dacă vremea-i trecătoare,
Aș vrea să știi că n-am uitat,
Cum eram noi, tata, altădat’!
Ce vremuri! Cât de minunat!
Și-acum te las, că e târziu,
Semnez acestea că-ți sunt fiu,
Cu plecăciune și-ntristare,
Cu nemurire, neuitare!
Aprinzâd, tată, de ziua ta, doar lumânare!
SIT TIBI, TERRA LEVIS!
(lat. Să-ți fie țărâna ușoară!)
Chiuzbaia, noiembrie, 2025

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..