Dumnezeule preabun,
Iată-i seara de Crăciun
Și Maria-i tot pe drum!
Caută un loc uscat,
Ca să nască-un împărat.
Pe-mpăratul cerului,
Cerului, pământului.
Tot umblă din sus în jos,
Căutând un loc frumos,
Ca să-l nască pe Cristos!
Tot umblă din jos în sus,
Precum și în cărți e scris,
Ca să-l nască pe Isus!
Căutându-și un lăcaș,
Pentru a naște-un copilaș,
Iese din mândrul oraș,
Unde nimeni n-o primea,
Supărată că-mi era!
Vânt și ploi că o udară,
Maica Sfânt-i tot afară,
Loc de născut nu aflară.
Bogații stau la căldură
Și de Maica nu se-ndură
Și în loc să-i dea de toate,
O privesc cu răutate
Și o scot chiar din cetate.

Maica Pururea Fecioară,
Umblă tot plângând afară,
Până colo înspre seară.
Ploile că mi-au udat-o,
Vânturile mi-au suflat-o,
Dumnezeu c-a apărat-o!
Și colo mai către seară,
Maica Sfântă că-și aflară,
Un mândruț la stăulaș,
Care-a fost al ei lăcaș.
Stăulașul plin era,
De vite ce rumega
Și pe Maica o primea.
De vite, de oi, de boi,
Când durerea i-a venit,
Nici lumină n-a avut,
Lumina i-a oferit,
O stea de la răsărit,
Nici căldură nu avură,
Maica Sfântă când născură,
Însă, vitele-au lăsat,
Cald peste ea au suflat.

Dumnezeule preasfinte,
Dă-mi sănătate și minte.
Sănătate, cât o cetate
Și dă rău să fiu departe.

Într-o zi mai de demult,
S-a născut un Fiu presfânt.
Fiu-i mare împărat
Și ne scapă de păcat.
Nu s-a născut în palat,
Al lumii mare-mpărat,
Ci în ieslea vitelor
Și-n poiata oilor.
Boii peste El suflară,
Căldură ca să îi dară.
Când pruncuțul mic plângea,
Maica Sfântă-l alina,
Îngeri-n cor îi cânta!

Dumnezeule preasfânt,
Cobori, Doamne, pe pământ
Și vezi câte rele sunt.
Că de-atâta răutate,
Se ceartă soră cu frate,
Însă, Tu, le știi pe toate.
Mă mir, Doamne, ce să fie,
De-i atâta dușmănie,
Că nu mai colindă nime
Și toate crâșmele-s pline.
Cum se-mbată oamenii,
Pe vremea bisericii,
Merg acasă, să sfădesc,
Pe Dumnezeu îl suduiesc,
Îl suduiesc și-l hulesc,
Mă mir, Doamne, cum trăiesc?!

Nu auzi numai de rău,
Omu-i fără Dumnezeu!
Nu se roagă lui Isus,
Pe cruce de lemn L-au pus!
Nu se roagă, nu țin post,
Doamne, ce-i cu neamul nost?
Nu au vreme duminica,
Ca să asculte slujba.
Nu țin post, clacă nu fac,
Hulesc mare-mpărat.
Stau mereu în fogădău,
Suduie pe Dumnezeu,
Doamne, ce-i cu neamul meu?

Să sfădesc frați între frați,
Părinții nu-s ascultați,
Ba mai rău, mulți îs uitați,
Uitați de prunci, uitați de fete,
Toți se gândesc doar la moarte.
Tineri-s cu rostul lor,
Fu-iecare fac ce vor,
Îl uită pe Dumnezeu,
Se miră de ce li-i rău?

Dumnezeule preabun,
Azi, că-i seara de Crăciun,
Ne-ai fost și ni-i fi scăpare,
Ne-ai fost, ne ești alinare,
Îndreaptă-L pe fiecare
Și-ai pentru toți îndurare.
De iertat nu mai iertăm,
De rugat nu ne rugăm,
În biserici nu intrăm
Și de Dumnezeu uităm.
Doamne, ce în iesle te-ai născut,
Dă iar bine pe pământ!
Frați cu frați să se iubească,
Pe Dumnezeu să-L cinstească.

Dumnezeule preabun,
Azi îi seara de Crăciun,
Încălză căsuțele,
Dă-ne pace, liniște,
Iartă-ne păcatele
Și fărădelegile!
Că îi seara de Crăciun,
Trimite-ne gândul bun,
Ai milă de-al Tău popor,
Fii, Doamne-nțelegător,
Fii, Doamne, ocrotitor,
Nu lăsa poporul Tău,
Să-L uite pe Dumnezeu,
Că ne-ai dat și rău și bine,
Toate astea sunt la Tine.
La bine,
Uităm de Tine,
Ne-aducem aminte, zău,
De al nostru Dumnezeu,
Numai când noi dăm de rău!

Dumnezeule, preabun,
Haide-n seara de Crăciun,
Să cinezi cu noi la masă,
Intră și la noi în casă,
Încălză-ne inima,
Dă-ne binecuvântarea Ta!
Cu dragoste Te-om primi,
Cu ce-om avea, Te-om cinsti,
Afară nu Te-om lăsa,
Noi, Ți-om deschide ușa!
De cu seară, până-n zori,
Om primi colindători,
Ai nașterii vestitori!
Și colinda om răsplăti,
Fiecare cum a ști,
Doamne, pentru-a le mulțumi!

Dumnezeule preabun,
Hai în seara de Crăciun
Și ne binecuvântează casa
Și ne binecuvântează masa,
Afară nu Te-om lăsa,
Scaun la masă Ți-om da!
Maică Sfântă, preacurată,
Nu lăsa casa uitată
Și nebinecuvântată!
Roagă-L, tu, pe Fiul tău,
Roagă-L, tu, pe Dumnezeu,
Să ne apere de rău,
Să ne de-ajutorul Său!
Ne-ai dat, Doamne, sănătate,
N-am știut mulțumi de toate!
Ne-ai dat masă-mbelșugată,
La Tine-i iubirea toată.
Ne-ai dat rod îmbelșugat,
Bine, Tu, ne-ai arătat,
Știu că-am trăit în păcat.

Dumnezeule mărit,
Dumnezeule slăvit,
Azi îi seara de Crăciun,
Maica Sfântă-i tot pe drum.
Pruncii merg a colinda,
Maica Sfântă loc căta!
Loc ferit de ploi și vânt,
Într-un grajd ea a găsit
Și acolo pe fân jos,
Naște pe Isus Cristos!
Îngerii s-au bucurat,
Vestea mare ce s-a dat,
Pe Isus L-au apărat,
Știind, că-I a lumii Împărat.

Păstorii călătoreau,
Magii după stea umblau,
Pe cel născut căutau.
Și atât L-au căutat,
Până ce L-au și aflat,
În staulul vitelor,
Lângă ieslea oilor,
Fiecare ce-a venit,
Cu ce-a putut L-au cinstit,
Cu-aur, smirnă și tămâie,
Ast-au adus dar întâie.

Dumnezeule preabun,
Îi aci sfântul Crăciun,
Știm că-n mâna Ta sunt toate,
E și viață, e și moarte,
Haide la noi în căsuță
Și te-așează la măsuță,
Cu căldură Te-om primi,
La noi astăzi de-ai veni!

Dumnezeule preabun,
Te ne-aduci sfântul Crăciun,
Tu ne aperi, ne veghezi
Și ne binecuvântezi,
Iartă a mele păcate,
Știu că le-oi plăti pe toate.
Gătită-i steaua de ieri,
Să iasă astăzi pe cer,
Și cum steaua o ieșit,
Pe Cristos l-o-adeverit!
Cerul s-o-mbăcat în nori
Și pământul tot în flori,
Florile-s de veselie,
Dă-ne, Doamne, rod în grâie,
Rod în grâie,
Până-n brâie,
Dă, Doamne, așa să fie!
Și ovesă,
Cât de dese,
Pănă-n mese,
Dă, Doamne, la gazde-alese!
Și-n secară
Până-n scară!
Pace-n țară,
Rod la vară,
Dă, Doamne, să fie iară!

Țarina să înflorească,
Cine-ascultă să trăiască,
Neamul să și-l înmulțească!
Harnici ca albinele,
Mândri ca și grâiele,
Sănătoși ca muntele,
Neamuri cât furnicile!
Să trăiești gazdă, găzdoaie,
Hai în casă, nu sta-n ploaie,
Colinda să ne-o plătești,
Cam cu cât te socotești!
Mult de-i da,
Mult îi avea!
Puținel de vre a da,
Și-asta Domnul îți primea,
Numai nu te încurca!
Mulțume la Dumnezeu,
Că te-o apărat de rău,
C-ai ajuns zi de Ajun,
Sfântă seară de Crăciun!

Să trăiască gazda mult,
Pân-a fi pe cap cărunt,
Să trăiască și găzdoaia,
Pân-a fi pe cap ca oaia!
Să trăiești gazdă de casă,
Să primești colinda-n casă,
Să ne pui pe toți la masă,
Și să nu te miri de ce-i,
Știm că ni-i da colăcei,
Ca și-n Cana Galilei!

Să trăiești gazdă de casă,
Că-ai ajuns zile frumoasă,
Neamul să-ți fie apărat,
De al lumii împărat.
Și găzdoaia să trăia,
Colinda să ne-o plătea,
C-un pahar de băutură,
Ce l-om pune-ncet la gură,
Un pahar, ori poate două,
Poate șapte, poate nouă,
Pace-n țară,
Grâu la vară,
Grâu să facem colăcei,
Ca și-n Cana Galilei,
Din grâuț colac om fa,
Domnului l-om închina,
De iertare ne-om ruga!

Amu toate s-au sucit,
Nu-i așa ca mai demult,
Nu suntem bisericoși,
Post nu ținem, suduim,
Pe Dumnezeu nu-L iubim
Și-atunci, oare, ce a fi?
Cum, Dumnezeu, ne-a iubi?
Mila Lui nemărginită,
Iertarea Lui înmiită,
Ne-am putea cu toți întoarce,
Batăr, în ceas doisprezece!
Petreceți cu Dumnezeu
Și să n-auzim de rău!

Varsă, Doamne, dar și bine,
Dar și bine de la Tine,
Peste casă, peste masă,
Peste oamenii din casă!
Varsă, Doamne, dar și bine …
Varsă, Doamne, ….

S-ajungeți multe seri frumoasă,
Ca seara din astă seară …
La anul și la mulți ani!

Vasile BELE, decembrie 2016

by

Referinţă Bibliografică

VASILE BELE: ZIUA DE CRĂCIUN…/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 28 decembrie 2016