Traian VASILCĂU
La 15 ianuarie 2019 doamna Elena Dabija, directorul Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu” din Chișinău a organizat o zi-maraton, eveniment consacrat, bineînțeles, ÎntâiStătătorului Poeziei noastre.
Pe la ora 14 apare, cu un braț de cărți, Vasile Tărâțeanu. Văzându-mă el mai întâi, își descarcă darurile pe un scaun și îmi strânge cordial mâna, dar nu mi-o eliberează din „laț”.
– Măi Traiane, mai știi cine te-a binecuvântat în anul 1984 ca poet?
– Credeam că bucovineanul Ion Vatamanu la radio, în 1986.
– Măi Traiane, mie în anul 1984 mi-a apărut la editura „Carpați” din Ujgorod cartea „Dreptul la neliniște”. Nu știu de unde ai aflat tu de mine, dar copil fiind, de la Viișoara Edinețului, mi-ai trimis o scrisoare la redacția publicației „Zorile Bucovinei”, rugând să-ți trimit din neliniștile mele poetice de atunci. Și eu ți-am trimis cartea aceea nou-nouță, proaspăt amirosind a fagi, în care te-am blagoslovit să fii un vas ales al Poeziei Neamului românesc!
– Da, mi-am amintit, Maestre. Era de culoare roșie.
– Eu culoarea nu mi-o amintesc…
– Vă mulțumesc acum, cu întârziere, pentru cartea frumoasă, și la chip, și la inimă, dar și pentru autograful-binecuvântare.
– Te rog frumos un lucru: să nu mai spui nimănui că te-a binecuvântat bucovineanul Vatamanu, dar bucovineanul Tărâțeanu! Promiți?
Am promis, evident, și despre acea zi de 15 ianuarie 2019 urma să tipăresc textul gata scris în volumul nou, la care lucrez, dacă nu primeam vestea că binecuvântătorul meu de la Cernăuți a plecat la Domnul, și-l public mai întâi aici, în revista universală a lumii.
10 august 2022
„Eram copil și doream să citesc toată poezia! Într-o zi i-am scris, din R. S. S. Moldovenească, poetului Vasile Tărâțeanu, în R. S. S. Ucraineană, că aș fi fericit să am o carte de-a lui.
Nu prea credeam că va veni, iar când mi-a adus poștașul placheta mi-am dat seama că poeții nu pot fi decât buni! Astfel că prima carte primită în dar, cu tot cu autograf, a fost cea de la Vasile Tărâțeanu.
Mi-a amintit despre acest lucru peste 35 de ani, la Chișinău, tot el, când mi-a luat mâna-n mâna lui.
Am simțit atunci Carpații, Siretul și Codrii Cosminului cum fremătau în sufletul meu.
Și-am zis, să se cutremure dușmanul,
Că orice-ar fi, și-oricât am fi uitați,
La moara sa Vasile Tărâțeanu
Nu macină discordie-ntre Frați!”.
2019
P. S. Să te neuite Dumnezeu în ceruri, dragă Binecuvântătorule, așa precum nu ne-ai uitat și tu, aici, pe pământ!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..