Ilie Serediuc este cunoscut românilor în dublă ipostază. În dicționarul explicativ al limbii române, ipostaza este definită ca „starea sau situația în care se găsește cineva, ceva”. În speță, este vorba de un renumit inginer constructor de blocuri, vile, fabrici, depozite, ateliere, clădiri social-culturale, școli, grădinițe, bazin olimpic, stadion… în țară și în străinătate, și de iscusit, măiestrit romancier, ziditor de literatură durabilă. Două ipostaze care se îngemănează cu seriozitate, responsabilitate, ingeniozitate, talent și dăruire.
Ne cunoaștem de câțiva ani și mă bucur an de an de lectura romanelor domniei sale. Citindu-le cu deosebit interes, curiozitate, meticulozitate de bibliotecar și iubitor de literatură mi-am umplut inima de bucurie și mi s-a confirmat, încă o dată, convingerea că prin trăirile și stările din timpul unor călătorii se pot scrie cărți (romane, jurnale, memorii, poezii…) de o inestimabilă valoare. Ilie Serediuc are harul de a îmbina calitățile formării profesionale cu cea de scriitor dobândită și perfectionată continuu cu perseverență.
Scriind câteva aprecieri de cititor despre romanul „Ellada, dragostea mea”, precizam: „Prin natura profesiei de inginer constructor, Ilie Serediuc este binecuvântat de soartă să călătorească prin lume, în multe locuri exotice și să aducă o contribuție importantă la înălțarea unor construcții solide, puternice și deosebit de necesare economiilor și locuitorilor din mai multe țări. Pe lângă această importantă și lăudabilă misiune, ascuțimea și rigurozitatea minții, hărnicia și generozitatea de a oferi cât mai mult semenilor a creat și literatură de bună calitate.”
Veridicitatea acestei aserțiuni este dovedită, argumentată și prin expresia românească care spune despre familiile cu mulți copii că beneficiază de „anul și cârlanul” (un copil în fiecare an). La scriitorul Ilie Serediuc, s-ar traduce: „anul și romanul”; însă, chiar mai mult decât atât, domnia sa a publicat trei romane jurnalistico-memorialistice în anul 2020. O adevărată și lăudabilă performanță. A debutat cu romanul „Am construit pentru Saddam” în aprilie 2020, căruia i-a urmat în luna mai romanul „În sudul Caucazului”, iar spre sfârșitul anului (noiembrie) vede lumina zilei „Cinci ani în Delta Volgăi”. Urmează anul 2021 (cu doi copii), unul cu parfum primăvăratic – editarea romanului „Anul tigrului de oțel” și spre finalul anului „Constructor în cuibul salamandrelor”. Călătoria literară continuă, iar anul 2022 este „însămânțat” (vine în întâmpinarea cititorilor) romanul „Călător prin Europa și Asia”. Continuă cu nesaț și ardoare și anii următori: în 2023, apare romanul „Ellada, dragostea mea”, în 2024, „Din Caucaz spre Asia Centrală”, iar recenta carte din anul 2025, se intitulează: „Țara soarelui de la miezul nopții”.
Un palmares de invidiat de unii, apreciat la superlativ de cei dornici să citească și să afle informații importante despre locuri și oameni pe care nu le pot vedea în direct, ci prezentate cu talent de autor. Arta de a scrie a lui Ilie Serediuc este firească, scrie fără modele, fără tonuri livrești. Prezintă totul doar prin propria viziune și abordare personală. Nimic nu-i tulbură inspirația. Întâmplările despre care face vorbire le-a trăit, locurile prezentate le-a văzut și admirat. De aici, vine și sentimentul pe care ni-l transmite – acela al unei realități pe deplin autentice. Cuvintele și frazele din cărțile sale sunt cărămizile alcătuite din material rezistent, fără teama de năruire a construcției literare. Sunt stâlpii de granit care susțin și confirmă veridicitatea darului de romancier.
Din volumele pe care le-am citit, pot afirma fără tăgadă că ineditul temelor tratate și modul atractiv de exprimare îmbie și pe cel mai reticent ori selectiv cititor; e suficient să răsfoiești cartea și să citești câteva pagini, că nu o mai poți abandona. Ești invitat la lectura integrală, fiind impresionat de firescul, naturalețea prezentării unor locuri, fapte, persoane deosebite…
Acum ceva timp, în zi de mare sărbătoare am primit un dar minunat. E vorba de romanul scritorului ieșean, intitulat ingenios și atractiv „Țara soarelui de la miezul nopții”. Cartea are șase piloni (capitole) care-i asigură rezistența durabilă în timp pe scena literaturii române: I. Maloiaroslaveț, un oraș Românesc; II. Suomi sau Republica Finlanda; III. Laponia, țara lui Moș Crăciun; IV. Nokia Oyj; V. Regatul Norvegiei sau Țara Fiordurilor; VI. Istoria și ordinea scandinavică. Un periplu, o călătorie lungă și anevoioasă, greu de întreprins de noi, românii. Să ne bucurăm că Ilie Serediuc este un privilegiat al sorții prin nobila meserie de constructor oriunde în lume, ducând faima României și neamului românesc, împărtășindu-ne trăirile sale.
Citind romanul „Țara soarelui de la miezul nopții” călătorim împreună cu autorul, pe unde nici nu gândeam, pe aripi de cuvânt aliniate într-un discurs informativ, bine rostuit și rostit. Din București „spre nesfârșitele păduri de pin și mesteacăn din nordul capitalei Rusiei”. Este întâmpinat de un areal în care „Răspândite prin pădure, căsuțele satului erau ocolite de pârâiașe reci și cristaline care șerpuiau printre mesteceni și pini. Bălțile formate de apă din topirea zăpezilor primăvarea erau bucuria gâștelor și rațelor leșești care conviețuiau în deplină pace și prietenie cu toare soiurile de broaște și mormoloci…” și astfel, observăm că povestitorul este un colorist strălucit care pictează imagini atractive ca un îndrăgostit de peisaje frumoase, naturi statice, tablouri strălucitoare. Abordează un stil fluent, o exprimare poetică „broboanele de rouă mai străluceau în vârful firelor de iarbă ale gazonului”, având și momente de entuziasm când mărturisește: „căzusem în extaz la priveliștea oferită de grupul de vile” din orașul Maloiaroslaveț, Malo, cum îi place autorului să simplifice denumirea orașului românesc din Rusia.
Inginerul Serediuc este informat de beneficiarul construcțiilor realizate că sunt unele probleme cu acoperișurile caselor/vilelor și revine în România, iar pentru a rezolva situația pleacă în Finlanda, „zona fino-scandică a Europei de Nord”, „situată între paralele 60 și 70 de grade latitidine nordică.”, și „un sfert din teritoriul Finlandei se află în interiorul Cercului Polar de Nord.” Descrierea reliefului, climei, istoriei, demografiei, gastronomiei dovedește din plin faptul că: „Cetățenii plătesc impozite statului iar primăriile au grijă ca viața să funcționeze fără probleme.”
Rezolvând problemele profesionale, pornește din nou la drum spre „Laponia țara lui Moș Crăciun”, „cunoscută pentru iernile sale foarte lungi și reci, cu temperaturi scăzute și cantități mari de zăpadă”, o regiune ce „se întinde pe teritoriul mai multor țări din nordul Europei și anume Finlanda, Suedia, Norvegia și o porțiune mai mică în Rusia.” Cu suflet de copil este impresionat de «„Trenulețul basmelor” care transportă turiștii până la Casa lui Moș Crăciun” „unde o expoziție de fotografii prezintă obiceiuri de Crăciun din toată lumea…”», printre care și România. Ne face martorii unei atmosfere cordiale, de intimitate și de supremă încântare în care se mișcă prin statornica simplitate a stilului scriiturii. Toate converg către adevăr, realism și mărturisire nefardată, nesofisticată. Volumul este o mărturie profundă și convingătoare a trăirilor sale.
Autorul ne spune că, o dată ajuns pe meleaguri finlandeze, este deosebit de incintant să vizitezi „Nokia Oyj”, „o companie finlandeză multinațională de telecomunicații, tehnologie și electronice de consum, fondată în anul 1865.”, „prezentă și în România din anul 1999”. Știind că nu mulți dintre noi au această oportunitate de a ajunge în acele locuri, scriitorul face o anamneză a companiei de la naștere/înființare până în zilele noastre.
După cum știm cu toții, călătorului îi stă bine cu drumul, propune și se hotărăște să viziteze și „Regatul Norvegiei sau Țara Fiordurilor”: „o țară lungă și îngustă care se întinde de la nord-est spre sud-vestul Peninsulei Scandinave, lățindu-se spre sud unde se învecinează cu Marea Nordului. Țara are un relief muntos și foarte accidentat fiind cea mai nordică și vestică țară dintre națiunile scandinave și unul dintre statele europene cu cea mai mică populație.” O precizare, informație demnă de luat în seamă: „Național Geografic a listat fiordurile norvegiene drept cea mai mare atracție turistică din lume.”
În continuare, scriitorul ne prezintă modalitatea solemnă de exprimare a iubirii norvegienilor pentru regatul în care cu mândrie trăiesc: «Regatul Norvegiei are o deviză regală intitulată „Totul pentru Norvegia” și un jurământ al neamului care este dat și transmis cu credință și patriotism în toate ocaziile. „Uniți și credincioși până când munții Dovre vor cădea”. Desigur, după acest jurământ național urmează Imnul național de stat prin care se declară: „Da, iubim această țară”, lucru care este adevărat în totalitate”». Admirabil, demn de luat în seamă și de noi, românii.
Deosebit de interesante sunt informațiile despre vikingi și epoca lor. „Cultura populară portretizează vikingii ca pe niște soldați aflați la originea jafurilor sângeroase, ceea ce nu este total adevărat, dar necesită o detaliere și unele explicații”. Ceea ce și face autorul în paginile următoare, dar aș mai adăuga ceva foarte interesant și neștiut de noi: „Cu românii s-au luptat în bătălia de la râul Alta în anul 1019. În trecere spre Constantinopol vikingii au lăsat inscripții și diverse reprezntări grafice la bisericuța de cretă din Dobrogea de la Basarabi-Murfatlar ”.
Afirmația autorului că soarele apare și în miezul nopții este un lucru veridic și explicit exprimat în roman. Prin comparație, aș spune că talentul celui care semnează volumul apărut în anul 2025, strălucește ca și „soarele răsărit la miezul nopții” pe tărâmul literaturii române de bună calitate. Atracția spre lectura cărții de față și a celorlalte este sporită și prin „Cuvânt înainte” la acest volum, semnat de scriitorul și jurnalistul, dr. Valeriu Lupu, precizând că: „Trebuie de la început să remarcăm că nu este vorba de un jurnal de călătorie care, de regulă, înregistrează sec date și evenimente în derularea lor, ci este o adevărată incursiune social istorică, ce îmbină istoria cu tradiția locului, aspecte care privite din afară, îmbracă haina memoriei trăite și gândite la fața locului. Pentru aceasta este suficient să trecem în revistă volumele publicate de autor până în prezent, pentru a ne face o idee asupra cuprinderii geografice, istorice, culturale și spirituale a operei sale.”
Un îndemn pertinent la lectura romanului sunt și referințele critice intitulate: „O invitație într-o călătorie imaginară senzațională, cu I. SEREDIUC, urmând itinerariul Țării Soarelui de la Miezul Nopții”, semnate de poeta Veronica Rusu-Bucico: „Realizarea romanului e una covârșitoare, căci scriitorul înfățișează, însumând stampe preluate din cotidian, o intenție de a scoate în relief forța excelărilor umane, urmărind parcă, prin scrierile sale, de a se opune vertiginos răului contagios, a lâncezelii actuale la care este expus tot mai intens cugetul omenesc, atrăgând cititorului atenția asupra unor momente importante ce l-ar face să deosebească, prin livresc, adevărul de eroare și frumosul de urât – momente ce conferă autenticitate scrierii în sensul opțiunii estetice a romanului.”
Romanul „Țara Soarelui de la Miezul Nopții” al scriitorului Ilie Serediuc este o comoară. Descrierile lui ne oferă o călătorie în tărâmuri de poveste. Cu un spirit autentic de imaginație, minute, ore în șir ne lăsăm mintea să pătrundă realitatea unor locuri nord-vestice ale Europei; ne și vedem gustând din frumusețile nevăzute, dar minunat prezentate. Unele paragrafe au o tentă lirică, care duce la liniște, armonie și energie fără umbre taciturni și stări de oboseală. Autorul trăiește, simte, se bucură și din bucuria sa ne înfruptăm și noi, cititorii. Este modul său de a arăta cât de mult iubește semenii.
De apreciat este și faptul că pentru scrierea cărților sale, scriitorul Ilie Serediuc purcede la o documentare solidă despre locurile prezentate. Este un privilegiu să citești asemenea carte, cu descrierile locurilor, experiențelor și trăirilor zilnice, precizând cu detalii diferențele majore între România și țările vizitate. Se pare, că autorul se află în afara lumii actuale, deosebit de zgomotoase, aflându-se pe deplin în pace cu sine și cu semenii. Spun acest lucru pentru că, după ce parcurgi un volum al dumnealui, ai mulțumirea că te-ai relaxat și în aceeași măsură te-ai îmbogățit cu multiple informații despre meleagurile în care se petrece acțiunea cărții.
Așa cum am precizat, romanul „Țara Soarelui de la Miezul Nopții” al cărui erou principal este însuși autorul are șase capitole, iar cine dorește să afle mai multe despre personalitatea inginerului și romancierului, are la dispoziție și un amplu CV, atașat la finele cărții.
Felicit din inimă autorul, urându-i sănătate, inspirație și spor la scris!
Mulțumesc respectuos pentru încântătorul volum cu dedicație și autograf!

by

Referinţă Bibliografică

Vasilica Grigoraș: INGINERUL ILIE SEREDIUC, ZIDITOR DE LITERATURĂ DURABILĂ/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 iulie 2026