Apărut în anul 2026 la Editura PIM din Iași, volumul „Un regat ctitorit sub ape” (191 p.), semnat de inginerul constructor, publicistul și scriitorul Ilie Serediuc, se situează la confluența dintre literatura subiectivă (memorialistică și jurnal de călătorie) și eseul de antropologie culturală. Deschis printr-un aparat paratextual semnat de scriitoarea Mimi Rotariu, care fixează coordonatele biografice ale autorului, și închis printr-un curriculum vitae cu rol documentar, volumul este articulat arhitectonic în patru capitole distincte. Această dispoziție compozițională permite o progresie tematică de la micro-istoria spațiului natal bucovinean către macro-geografia experiențelor profesionale internaționale.
Primul palier hermeneutic al cărții vizează reconstituirea cronotopului copilăriei din județul Suceava, surprins într-o perioadă de profundă mutație socio-economică. Ilie Serediuc evită paseismul idilic, optând pentru o restituire lucidă a precarității materiale și a presiunii exercitate de regimul totalitar asupra țărănimii prin procesul colectivizării forțate. După cum remarcă și criticul literar Al. Florin Țene în analiza consacrată volumului, în aceste pagini „destinul individual se intersectează cu istoria colectivă, iar experiența personală dobândește semnificație reprezentativă”.
În acest context, tema educației este tratată ca principal vector al mobilității sociale și al emancipării intelectuale. Traiectoria protagonistului, de la școala primară rurală la Liceul „Ștefan cel Mare” din Suceava și, ulterior, la Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic din Iași, ilustrează un Bildungsroman non-ficțional, în care rigoarea studiului devine instrumentul depășirii condiționărilor sociale inițiale.
Un al doilea nucleu tematic decurge din vocația profesională a autorului. Activitatea desfășurată pe șantierele internaționale din Irak, Armenia și Rusia (în cadrul companiei ARCOM) transformă literatura de călătorie într-un exercițiu de comparatism cultural. Privirea auctorială îmbină competența tehnică a constructorului cu acuitatea observației sociologice, investigând raportul dintre organizarea muncii, mentalitățile locale și specificul civilizațional al spațiilor tranzitate.
Toate aceste acumulări biografice și profesionale converg către capitolul următor, consacrat Țărilor de Jos (Țara Lalelelor, Țara Morilor de Vânt și Țara de sub ape ori Țara Cașcavalului), secțiune care oferă și cheia de lectură a întregului volum. Pentru autor, Olanda nu este un simplu decor turistic, ci un veritabil studiu de caz despre raportul dintre om și mediu. Autorul scoate în evidență evoluția, dezvoltarea și denumirile luate în timp de Olanda și Țărilor de Jos. Mi s-a părut hazliu: «Numele de „Olanda nebună” a figurat în mai multe filme ca țară a destrăbării, în timp ce expresia „Țările de jos” are nuanțe mai clasice mai elegante. Conform anunțului oficial, schimbarea numelui a fost doar primul pas în modernizarea imaginii acestei țării nu numai în Europa, ci și în lume…”»
Privită prin ochii inginerului constructor, geografia neerlandeză devine o demonstrație impresionantă de inginerie teritorială și socială. Autorul analizează cu admirație și precizie tehnică lupta seculară a olandezilor cu apele, sistemele ingenioase de îndiguire și desecare, precum și rolul istoric al morilor de vânt în smulgerea pământului de sub stăpânirea mării. În această lectură, peisajul olandez nu este un dar al naturii, ci o creație integral umană, ridicată împotriva ostilității geografice. Așa cum subliniază și criticul literar Al. Florin Țene, „metafora regatului ctitorit sub ape poate fi citită ca o alegorie a civilizației întemeiate prin efort, cunoaștere și solidaritate”.
Prezentarea istoriei, geografiei, împărțirii administrativ-teritoriale, economiei… sunt realizate pe baza unei documentări riguroase; astfel autorul a ajuns la o concluzie personală, mărturisită și cititorilor: „…după ce am răscolit prin istoria, apele, orașele și realizările acestei țări, pot spune cu toată sinceritatea că Țările de Jos au rămas pentru mine mult mai mult decât una dintre numeroasele țări prin care m-au purat pașii și meseria de-a lungul timăului.”
Pentru autor, lecția ultimului capitol este una profund morală: acolo unde există rigoare, disciplină colectivă și respect față de muncă, chiar și cea mai neprielnică geografie poate fi transformată într-un spațiu al ordinii și prosperității. Acest final simbolic este susținut de o scriitură limpede, directă și lipsită de artificii retorice. Ilie Serediuc îmbină firesc sensibilitatea memorialistului cu precizia observației tehnice și geografice, iar inserarea fotografiilor în text dublează discursul scris cu o dovadă vizuală concretă.
Sub aspect stilistic, proza lui Ilie Serediuc se caracterizează prin tranzitivitate, claritate denotativă și sobrietate expresivă. Autorul refuză artificiul retoric în favoarea preciziei referențiale, alternând evocarea afectivă cu informația tehnică, explicația geografică și elementul iconografic prin integrarea în text a unor fotografii. Prin rigoarea construcției și prin valoarea sa testimonială, „Un regat ctitorit sub ape” se impune ca o contribuție relevantă la memorialistica contemporană românească, oferind o perspectivă integratoare asupra modului în care formația tehnică și sensibilitatea umanistă pot conlucra în procesul de recuperare a memoriei culturale.
Prin felul în care leagă destinul personal de o reflecție amplă asupra progresului uman, prin echilibrul dintre trăirea personală și reflecția culturală volumul „Un regat ctitorit sub ape” depășește statutul unei simple autobiografii. Ultimul capitol închide rotund arcul narativ al cărții, transformând volumul într-o pledoarie convingătoare pentru puterea inteligenței constructive și a solidarității umane. Astfel, cartea devine o mărturie reprezentativă pentru o întreagă generație de intelectuali formați în a doua jumătate a secolului XX și o pledoarie discretă, dar convingătoare, pentru puterea muncii temeinice și a curiozității culturale.
Prima pagină » Fără categorie » Vasilica Grigoraș – „Un regat ctitorit sub ape”: Memorialistică, reprezentare istorică și hermeneutică spațială

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..