Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » CARTI » CRONICI » Mioara Oprișan: ALTER EGO, antologia Cenaclului literar „ALTER EGO” – Brăila

Mioara Oprișan: ALTER EGO, antologia Cenaclului literar „ALTER EGO” – Brăila

Antologia Cenaclului literar ALTER EGO Brăila(2024 – 2025)

                                                 

O nouă apariție literară își înalță lumina scrisului de aici, din spațiul brăilean, de pe brațul stâng al bătrânului Danubiu, unde cultura prosperă. Am primit Antologia Cenaclului literar „Alter Ego”, apărută la editura Proilavia,Brăila, 2026, cu acea bucurie smerită, fiind conștientă de toată zbaterea celor doi ani de activitate, de acumularea de informație și creșterea în calitate dobândită în cadrul echipei de iubitori ai literaturii, de scriitori sau de oameni care abia se inițiază în ale scrisului. Cenaclul literar „Alter Ego” este un remarcabil atelier de creație, exigent și fecund, oferind fiecărui membru libertatea de expresie a propriei voci, a stilului propriu( ceea ce reflectă personalitatea și natura interioară a fiecărui scriitor), contribuind la exprimarea valorii artistice a scrierilor literare. În acest sens amintesc memorabila expresie a lui Georges – Louis Leclerc, baron de Buffon( naturalist francez), în discursul său de recepție la Academia Franceză din 1753 ( Discurs sur le style): „Le style c est l homme meme”( Stilul e omul însuși.), un deziderat respectat de tânărul manager al Cercului literar „Alter Ego”, d-l profesor și scriitor Liviu Chifane.

„Volumul de față, a treia antologie a cenaclului, cu o prefață semnată de profesorii Liviu Chifane și Cristina Chifane, funcționează ca o oglindă a activității acestuia și adună 32 de autori, împărțiți pe trei secțiuni: poezie, proză și teatru. Se remarcă faptul că autorii explorează teme de circulație universală, dar se apleacă, de asemenea, și asupra spațiului brăilean, căruia îi dedică creații măiestrite artistic. De asemenea, discursul liric sau cel narativ se îndreaptă fie către universul interior, întreprinzând o prospecție acută a resorturilor personale, fie către universul exterior,  printr-o radiografie a societății în complexitatea ei.” ( Liviu Chifane & Cristina Chifane – prefață „Pas cu pas pe terenul literaturii”)

În secțiunea Poezie sunt cuprinși 16 autori, fiecare cu stilul propriu, fiecare „ctitorind poezia prin cuvânt și în cuvânt”( Heidegger). Antologia își propune să prezinte poeți din spațiul brăilean, care au debutat editorial și publicistic după 2000: Mircea Andronic Romian, Mara Lauretta Balaban, Neculai Băcanu, Cristina Chifane, Ana Maria Dan, Armanda Filipine, Aurel Furtună, Darie Lăzărescu, Nicolae Matei, Iulian Mitof, Radu Nastasia, Mioara Oprișan, Ana Sofian, Veronica Teodoru, Dragoș F. Voicu, Ana Maria Zlăvog. De remarcat este echilibrul existent între formele tradiționale, ritmate și rimate și cele moderne, care cultivă versul alb și versul liber. Numitorul comun al creațiilor lirice prezente în antologie, fiind aspectul cel mai important, care stabilește misiunea care îi revine poeziei: „Poezia înseamnă a doua cale principală, alături de filozofie, de accedere la adevărul Ființei.”( Heidegger) Sau altfel spus „Poezia este un maraton, o alergare prin care, utilizând acest dar uman absolut, limba, poetul se străduiește să înțeleagă și să se înțeleagă, caută să exprime cât mai tulburător și cât mai relevant estetic ceea ce trăiește, lumea care-l conține, adică să exprime literar ființarea și Ființa.”( Despre poezie/ Gabriel Chifu – România literară nr. 28/2026)

Secțiunea Proză cuprinde 15 autori care propun texte diverse, de la tablete literare, schițe, până la fragmente de nuvelă sau de roman. Dezbătându-se insistent relația dintre ficțiune și realitate, este disecată problematica stufoasă contemporană, multiplele fațete umane și manifestările acestora la nivel psihologic sau social.

Temele dezbătute sunt diverse; voi exemplifica navigând printre titlurile scrierilor literare prezente în antologie  și printre numele autorilor, precum și în prefața detaliată, semnată de Liviu Chifane & Cristina Chifane.  Drama omului modern, care se situea

ză în acel „interval de instabilitate” dintre credință și luciditate apare în „Exerciții de supraviețuire metafizică” – autor Virgil Andronescu. Reconstituirea scenelor și momentelor ce persistă în afara timpului și spațiului, creionarea personajului feminin bine conturat în paralel cu detaliile socio – politice ale unei epoci trecute, în care banalul cotidian pare să înghită existența, de nu ar fi salvate prin puterea transformatoare a artei și a artistului. Toate acestea le regăsim în „Irina”, autoare Camelia Cornelia Budan.

Descrierea relației dintre Eugen Barbu și Corneliu Vadim Tudor, cu scopul recuperării imaginii celor două personaje controversate ale culturii și literaturii române

în ochii contemporaneității și ai posterității, o regăsim în „Patriotul”, autor Florin Burtea.

Prin fluiditatea textului, lirismul descrierilor, precizia detaliilor, precum și jocul simbolis

tic, autorul găsește cea mai bună modalitate de a pune în scenă mecanismele de funcți

onare ale unui abuz și consecințele pe termen lung ale unui eveniment traumatic; le descoperim în „Despre dragoste…”, parte din cartea „Polifonia inimii”, autor Liviu Chifane.

Referințele biblice la poveștile soției lui Loth, Sarei sau Rahelei încifrează în stra

turi de sacru istoria personală a celei care încearcă să deslușească relații familiale complicate și să dea sens propriei deveniri; apar în volumul nepublicat „Pietre frați”, autoare Luminița Dascălu.

Povestiri ce reflectă cu fidelitate peisajul uneori dezolant al societății contempo

rane, populate cu oameni lipsiți de cultură și profunzime, pe care scriitorul nu se sfieș

te să îi transforme în personaje caricaturale și să le înfiereze sarcastic comportamentul,

le regăsim în „Ness frappe”, autor Mihu Iancu.

Reconstituirea treptată, prin simboluri și ritualuri, a unei povești tulburătoare des

pre o crimă, a cărei violență și lipsă de sens reverberează în sufletul personajului peste ani și ani creează o paralelă cu basmul „Frumoasa și bestia”. Mesajul unei realități dure, în care binele învinge de prea puține ori răul, străbate spre cititor în „Trandafirul”, autor Ștefan Laurențiu Ionescu.

Susținând teoria lui Mircea Eliade privind „insulele de sacru din profan”, autorul ctitorește povestiri spre a dovedi că întâlnirea cu sacrul are loc în locuri și momente ne

așteptate, urmate de concluzii pline de înțelesuri și învățăminte despre potențialul încă nedescoperit, dar și despre limitele lipsite de sens ale naturii umane, în „Femeia cu iconița” și „Excavator cu barbă” – Anton Marțian.

Aducând în prim plan inadaptații și nefericiții sorții, pe care îi transformă în perso

naje principale în povestiri cu tentă moralizatoare, autoarea reușește să construiască în mod armonios narațiunea, descrierea și dialogul, ce conduc la reflecție și conștientiza

re – „Zaraza”, „Tristețe de 24 de karate” și „Nebunul orașului” sub semnătura Mariana Marțian.

Scrieri cu parfum de poveste, ce imortalizează spațiul sacru al copilăriei, cu în

tâmplări și oameni, întipărite pentru totdeauna în memoria afectivă a celui care a cres

cut pe ulițele satului și pentru care acesta va rămâne mereu axis mundi, în „Lecuitoa

rea” și „Marița Cobzărița”, autor Vergil Matei.

Pentru un militar de carieră, scrierile inspirate de realitatea trăită au aură de autenticitate. Prozatorul brodează cu măiestrie latura mai puțin eroică a războiului, moartea lipsită de sens a căpitanului Barna, accentuând absurditatea unor cauze în care nimeni nu are de câștigat, în „Ultimul erou al războiului” – Ion Măgeanu

Textele literare semnate de Gabriela Petre evoluează spre descoperirea propriei voci artistice. Pe când povestirea „Străbunicul” este tributară trecutului, bucata în proză „Dincolo de frică, viața” descrie o experiență tulburătoare, la granița dintre viață și moarte, într-un stil concis, franc, fără teama de a șoca sau de a dezamăgi. Sinceritatea are un impact transformator  atât asupra eroinei, cât și asupra cititorilor.

Mergând pe filiera autobiografică, scriitorul Valentin Popa ne propune „Tata și unchiul cel simpatic”( fragment dintr-un roman în lucru). Moartea suspectă a tatălui este prilej de rememorare a relațiilor familiale, cu accent pe viața unchiului Mitică, al cărui destin tumultos a fost marcat de vraja nefastă a dependenței de alcool. Unele secvențe sunt aduse în prim plan, descrise în detaliu, pentru a susține ipoteza unei morți mai puțin accidentale.

Adrian Victor Vank, un scriitor al postmodernismului, ne propune povestirea „Sic mundus creatus est”, în care împletește descrieri stropite cu umor, cu replici din filme și cărți sau referințe muzicale. Autentic este modul în care își alege personajele, jocul lor, pe linia intenției de eradicare a întregului rău din lume. Scopul autorului este de a înfiera

ipocrizia, vanitatea, egoismul  și multe alte vicii înrădăcinate în natura umană.

Atacând superficialitatea politicienilor români, fragmentul propus de Mihai Vintilă aparține romanului în lucru „Nimic despre Tanti Elvira”. Este de remarcat abilita

tea de a creiona mediul socio – politic al unei lumi care și-a pierdut demult busola mora

lă. În spiritul lui Ion Luca Caragiale, prozatorul dă viață unor personaje și scene care reînvie umorul caragialesc.

Liliana Toma, poetă și prozatoare, se reinventează în secțiunea Teatru cu scene

ta/ schiță umoristică în două tablouri „Nebunul și Mircea”. Cu harul umorului scriitoa

rea pune în contrast lumea din timpul lui Mircea cel Bătrân cu societatea zilelor noastre,

în prag de colaps din cauza degradării spirituale și morale. O prezență hilară este bufonul, măscăriciul lui Mircea, care dă glas adevărurilor incomode și demască fără tea

mă minciunile, fățărnicia.

Luând pulsul actului creator în cadrul Cercului literar „Alter Ego” este de semna

lat că scriitorii au responsabilitatea de a avea grijă de calitatea conștiinței noastre, dar și oportunitatea de a deveni cocreatori, canale mai pure pentru puterea creativă a Universului.

Pentru că în sala „Panait Istrati” din cadrul Bibliotecii Județene „Panait Istrati” Brăila se desfășoară activitatea Cercului literar „Alter Ego”, am ales ca în final să fac o evocare privind relația scriitor și artă în concepția lui Panait Istrati.

Scriitorul brăilean Panait Istrati considera că literatura nu trebuie să fie un simplu exercițiu estetic, ci o armă spirituală pusă în slujba adevărului, a justiției sociale. Pentru Panait Istrati arta autentică izvorăște din trăirea pură și din capacitatea de a dărui: „Să dai, să dai, iată marea fericire a vieții. Să dai mai ales la timp, fiecare lucru la vremea lui.

Să dai râsul, să dai lacrimile, să-ți trăiești aventurile, să-ți trăiești durerea…”

 

 

 

 

Facebooktwitterby feather
Etichete:

Parerea ta...

You must be logged in to post a comment.