Întunecare
Eugen Serea

Foşnesc a moarte frunzele sub paşi,
Castelul lor de vis e-acum ruină;
O, suflete al meu, de ce n-o laşi
Nici pentr-un câmp de crini şi de Lumină?

Întreaga Fire predică-n deşert
Împărăţia Vieţii ce-o să fie,
Eu mă dezleg, dar nu pot să mă iert
De toamna mea amară şi târzie…

Se leapădă copacii de-amintiri,
La fel şi eu, pentru a treia oară,
Şi vântul rece-mi treieră-n priviri
Seminţele, ca Artosul să doară…

Se-ntunecă pădurea fără chip,
Dar cerul varsă lacrimi de căinţă,
Îngenunchez clepsidra în nisip
Şi urc, încet, încet, către Fiinţă…

***

E toamnă…

Eugen Serea

E toamnă iar, e toamnă gri,
În mine Te aştept să vii
Cum vine bruma peste vii,
Iisus…
E toamna mea şi-n ea rămâi
Mireasmă sfântă de gutui
Că vara Dragostei dintâi
E sus…
E toamnă-n vis, e toamnă-n doi,
E toamnă-n ochii noştri goi
Tânjind de dorul altor ploi
De Foc…
E toamnă grea de-atâta Har
Şi mierea ei îmi e Altar
Al jertfei mele fără Jar
Deloc…
E toamnă-n duh, e toamnă-n trup,
Izvoarele din Cer erup
Şi lanţurile mi se rup
Şi zbor!
E toamnă-n Ochi şi-n El mă zvânt
Ca picătură de Cuvânt
Rodită greu din Duhul Sfânt,
Şi dor.

E toamnă-n Iad, e toamnă-n Rai,
Ce binecuvântare-mi dai!
Iisus, în lutul meu mai stai,
Te rog!
E toamnă-n cer şi pe pământ,
E toamnă-n ultimul meu cânt,
Mi-l ia, în Noul Legământ,
Zălog…
Toamna-n suflete frunzele cad,
Suie Lumina în cetini de brad,
Toamnă parfum,
Toamnă de fum
Şi scrum…
Toamna-n inimă roadele strâng,
Lacrima-i vinul ce îngerii-l frâng,
Toamnă plângând,
Toamnă de gând
Flămând…

by

Referinţă Bibliografică

Versuri de Eugen Serea/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 11 noiembrie 2021