bradul

iubirea alunecă pe o pârtie de schi

și-mi pun întrebarea: oare o să mai vii?

cerul fără nori e de-un albastru intens,

sentimentele noastre sunt în contrasens!

inima mea, se pare, nu mai e întreagă,

tu ești un falnic brad plin de zăpadă,

steluțe de gheață porți în acest anotimp,

sentimentele noastre sunt în contratimp!

de-ai ști tu, bradule, cine e alesul

să-ntoarcă timpul, să modifice sensul,

o clipă pe gânduri nu ai mai sta

și de zăpadă încet, încet, te-ai scutura!

sunt liberă

sunt liberă să scriu, mă simți tu, vers

cum născocesc cuvinte fără-nțeles?

sunt liberă pe foaie să le-aștern,

prin sita nemuririi să le cern.

sunt liberă să cânt, m-auzi tu, cântec?

prin note să eliberez trăirile din suflet

și-n joaca de-a cânta vreau să iau la rând

instrumentele muzicale de pe pământ.

sunt liberă să iubesc, mă simți tu, iubire

cum sunt atât de liberă în cuget și simțire?

și cine n-a iubit vreodată încă nu a aflat

ce înseamnă să fii liber cu adevărat!

emoții

stropi de apă colorați de lumină

privesc și mă întreb, cine a fost de vină?

îmi încântă privirea cu farmecul lor,

ce rost are acum să spun că mi-e dor?

țâșnind în forme viu pastelate

pătrund cu privirea lumina din noapte,

iar gândul îmi zboară cu stropii de apă

lăsând emoțiile puternic să bată.

clipa abstractă

clipa abstractă în neant s-a pierdut,

iar gândul îmi zboară la primul sărut

și-ți voi povesti în cuvinte mute

vise nevisate și amintiri trecute.

freamătul nopții spune-o poveste,

în inima mea sunt păsări măiestre.

caut curcubeul la capăt de vis,

rotundul cubic pe rază s-a-nchis.

zorii mângâierii se trezesc la viață,

clipa abstractă e de-acum răzleață.

în zadar formule bat încet în geam

totul este altfel decât noi credeam!

dorință

aș vrea să-ți fiu un strop de soare

și, în albastrul necuprins

să te topesc cu-o îmbrățișare,

să-mi simți trupul meu încins.

aș vrea să-ți fiu un strop de lună

pe cerul nopții plin de stele,

să te sărut de noapte bună,

și să ne-ascundem printre ele.

aș vrea să-ți fiu un strop de vis,

atât aș vrea să-ți fiu de-aproape

iar când luminile s-au stins,

să-ți cânt iubirea mea în șoapte.

aș vrea să-ți fiu un strop din toate

și nici mai mult, nici mai puțin,

surpriză-n fiecare noapte

și-al fiecărei zile uzual deplin!

© CRISTIANA VĂRĂȘTEANU

Toate drepturile rezervate

by

Referinţă Bibliografică

CRISTIANA VĂRĂȘTEANU: CLIPE INTERSECTATE – Memento liric (II)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 30 decembrie 2021