Dragilor!
Am ochii scăldați în lacrimi… Țin in mâini antologia „Viața ca o scânteie” și simt în aceste peste 500 de file o constelație adunată în palmele nerăbdătorului timp. Cei 44 de scriitori contemporani devin 44 de licăriri ale aceleiași flăcări interioare, fiecare purtându-și arderea proprie, dar împrumutând unul altuia Lumină.
Antologia pulsează ca o inimă mare, o inimă comună, în care întrebările-interviu sunt firele nevăzute ale capilarelor noastre, ce ating, trezesc, provoacă, dezvăluie, încălzesc. Fiecare întrebare deschide o ușă spre o cameră a sufletului, iar fiecare răspuns este un strop de mărturisire, smuls din tăcerea fiecărui autor.
Această carte nu se citește, ea se respiră. Este asemeni unei culegeri de scântei care, puse laolaltă, alcătuiesc o flacără matură, senină, deopotrivă fragilă și puternică. Un foc de veghe al literaturii de azi, în care vocea fiecărui scriitor se aude distinct, dar, toate împreună, compun un cor profund auzit, după închiderea ultimei pagini. Un volum precum un cer de noapte: plin de stele, plin de întrebări, plin de lumină. Dacă te apropii suficient, ai impresia că toate aceste scântei ți se așază în palmă și te învață, fără grabă, cum să devii tu însuți o flacără.
Cititorul, cu siguranță, va păși ca printr-un labirint de oglinzi vii, în care reflectarea nu aparține doar autorilor, ci și propriei ființe.
Căci, în acest volum, fiecare întrebare s-a preschimbat în stea, iar fiecare răspuns – în drum de Lumină.
Alese mulțumiri cu inima distinsului Stroia Gheorghe, cel care a strâns laolaltă atâtea respirații de gând, atâtea mărturisiri! Truditul coordonator a fost asemenea unui îmblânzitor de focuri mici, fiecărui autor redându-i într-un mod inedit chipul, ascultându-i pâlpâirile, protejându-l în căușul inimii sale. Această antologie a devenit un rug sacru, pe care ard curiozități și fragmente de omenesc, iar noi – cititorii – trecem prin jurul lui ca printr-un ritual de trezire.
Pentru osteneala ta, pentru răbdarea cu care ai scotocit prin miezul biografiei fiecărui scriitor, pentru puntea de sens pe care ai construit-o între întrebări și chipurile lor interioare, îți mulțumim! Mă înclin, cu prețuire, pentru timpul prețios dedicat și pentru bucuria adusă în sufletele noastre – ale basarabenilor!
Ați dat glas unei corale de spirite, ați făcut dintr-o scânteie o vatră comună, iar dintr-o idee – o sărbătoare a contemporaneității. Fie ca lumina acestei cărți să se răspândească, așa cum jarul viu se împarte, fără să se stingă. Iar numele tuturor să rămână acolo, în centrul cercului care ne-a strâns pe toți laolaltă.

Investire supremă

Un om deschide uși de Paradis
Și tot un om mai poate pune lacăt.
Cum ochiul treaz deschide mintea-n vis,
Așa și cel dormind se pierde-n treacăt.

Un suflet nu se stinge niciodat’,
Cum nu dispare soarele cel veșnic.
Iar vocea care cântă nepătat
Lumină e, sclipirea dintr-un sfeșnic.

Un pas făcut spre ceruri e un pod,
Precum o punte-i trecerea pe-aice.
Un gând curat, trimis și spre norod,
E lacrima-I, venind să te ridice.

Doar omu’-alege poarta: cea de Rai
Sau cea a suferințelor eterne
Și,-optând să fie munte, nu doar scai,
Va fi întreaga boltă care cerne.

Un om nu va rămâne neplătit,
Căci aripa crescută ‘nalță zborul,
Precum trăirea-n tot ce ai iubit
Prezent ți-e și trecut, și viitorul.

Autor: Geta Lipovanciuc

by

Referinţă Bibliografică

VIAȚA CA O SCÂNTEIE – ECOURI: GETA LIPOVANCIUC/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 noiembrie 2025