Viața politică amenință cu război !?

col. r. dr. Constantin Moșincat

În vremurile trecute, pe la jumătate de secol 19, tinerii noștri studioși pe la Paris, Berlin, Viena și Budapesta erau fascinați de cultura și arhitectura locală, cu mențiunea că „Viena e plină de artă ca Parisul de politică, și că e mai mult un oraș german, amestecat cu francezi, ba mai mult cei din urmă, decât austrieci”. Asemenea aprecieri sunt menționate de către Miron Pompiliu, prietenul bihorean a lui Eminescu, care în același număr 4/1869 din Familia, publica Junii corupți, din care reținem aceste versuri: „Dar cel puțin nu spuneți, că aveți simțiminte, / Că-n veci nu se îmbracă în veşte de veșminte / Misteriul cel sânt, / Căci vorba voastră sună ca plâns la cununia, / Ca vorba ce îngână un cânt de veselie, / Ca râsul la mormânt //.

Era vremea când la București se țeseau intrigi politice, când Brătianu și Golescu s-au retras de la „afacerile guvernului”. Cum adică, ce făcea guvernul?: Nu se urzeau afaceri! Altminteri de ce să se fi înghesuit la ocuparea posturilor de miniștri, cu și fără portofoliu?! Sufletele curat naționale au îmbrăcat de îndată haine de doliu, în timp ce austriecii simțeau „o dulce mângâiere”, a risipirii spiritului românismului. Ce conglomerate de naționalități sufocă astăzi capitalele europene? Vina este al politicienilor care au deschis larg porțile statelor pentru o emigrație necontrolată, ca urmare a războaielor pornite în zone fierbinți, în care voiau să „exporte democrație”, în loc să deschidă porțile pentru educație.

Când vorbești, sau numai ce te gândești la politică, gândul te poate duce la definirea scopului final al politicii și impunerea cu forța a voinței = (egal) război, sau cum îl definea Klausewitz, războiul ca prelungire a politicii cu mijloace violente! Așa că, trebuie mare băgare de seamă și prudență în „dialogul surzilor” cu politicienii de astăzi, pentru că adevărul zgârie urechile sensibile ale acestora și activează orgoliul mărunt. Ei sunt învățați cu elogii, în zumzet de albine și aplauze ca și gladiatorii din arenele romane. Da, pentru că s-au obișnuit, și au impus plebei, de 30 de ani încoace, „circ și pâine”, mai puțin albă cea din urmă, dacă nu-i din făină de proveniență ucrainiană! (diktat din UE-ul lui Ursula et cp.), vezi alegerile pentru capitală, unde, din nou, se călcau pe picioare, încercând a urca treptele Primăriei Generale și de Sectoare cu promisiuni ale unor „iluștri candidați”, unii extrași înainte de a urca pe podium. Înainte de a flutura vorbe prin lozinci, cum face orice politician român de ocazie, în eterna „tranziție”, discursul este lipsit de conținut de idei. De ce? Pentru că jecmănirea bugetului și dirijarea spre clientela de partid a „afacerilor”, nu se mulțumește întotdeauna numai cu „parandărăt”!

Și ca să revin la clasicii noștri, studenți odinioară prin capitalele Europei, (vocea celor de acum nu se aude căci ei sunt risipiți și nu știu unii de alții, fiecare cu hamburgerul lui, în rest niște toacă banii?!, care nu știu și nu pomenesc nimic de țară, de parcă ar fi fost educați de strigoi, dar care se căpătuiesc pe unde și-a dus „Mutu iapa”) ei exprimau, la întrunirile organizate, în revistele și foile editate, păreri frumoase la adresa celor chemați a conduce destinele națiunii pentru că în capitală se concentrează știința, cultura, arta ca într-un creier, de unde se revarsă prin toate vinele, precum sângele în tot corpul, în tot cuprinsul țării. Frumos! Și mai făceau ceva notabil: reveneau în Țară și își arătau recunoștința prin manifestări culturale de tot felul!

Dar pentru asta mai întâi e nevoie de un cap (un Proiect de țară), care să fie pe umeri bărbătești (susținut prin Muncă), să poarte răspunderea și să dea socoteală la final de mandat (Bilanț). Dar oare guvernele României au dat seamă de felul cum au gospodărit sursele și resursele țării în ultimul sfert de veac? Bunăstarea poporului, prevăzut în legea fundamentală, fost-a asigurată ? Ori bunăstarea era cuprinsă în vorbele exprimate, cu aroganță de viceguvernatorul BNR, cum că românii „o duc prea bine! Mai mergeți și pe jos, cu mijloace de transport în comun și cu trenul nu cu mașina și avionul!, iar ca să vă calmați beți ceai de tei!”

Într-o comedie de actualitate ar râde cei cu chef, dar în realitatea zilei, cu lefuri de circa 2.000 lei net, cu familie și copii școlari, întrețineri și facturi făcute ca „afaceri” de liberalul Orban, ministrul Popescu, prim-ministru Câțu, prim-Ciucă, (mai nou cică „ostaș în slujba țării”), sau Ciolacu et co, nu îți arde de glumă! Dar ce să faci dacă unii sunt pironiți în funcții – chiar de către partidele lor – și se cred SUS și intangibili. Cei ce trebuie să-i miște prin vot – alegătorii – n-au cum, pentru că ei se mișcă pe „liste”, de pe o poziție pe alta și se rotesc de la locale, județene, Parlament și parlamentar Euro, dar aceeași, de 30 de ani: pe care din silă nu-i numesc! Sau de acoliții președintelui (preș bondar), care strigă cu talent electoral „Io-ha-nis, Câ-țu”, numai ca să ajungă pe post, să li se vujască un post cât o „afacere” (euro-parai-mintal?) la toți, știți prea bine cum se poartă listele electorale.

Și nu există seară, lăsată de Dumnezeu, ca acești magnifici „știe-tot” (așa erau numiți activiști rușii, care ne predau democrația populară acum 80 de ani) să nu-și dea cu „părerea”, mai ales pe probleme unde nu au calificare. Și vin în urma lor, cei care caută „piatra aruncată de nebun”, să clarifice chestiunea fierbinte a războiului!

Nu mai avem nimic original, de calitate nici în cultură

Toate nebuniile născocite cu scop de a plasa multă reclamă, în special la produse farmaceutice străine, sunt plasate pentru percepție subliminală. Pe canalele media, prea multe și fără de conținut educativ, nu se poate reține nimic esențial dintr-o „dezbatere politică” în care urlă unii peste alții, cu și fără rost, într-o „romgleză” imperceptibilă.

Nu mai interesează pe nimeni și nu se promovează nimic din specificul național: nici știință, cultură, educație, sport, turism, petrecere, drumeții… Mici, bere și spectacole cu intrare liberă – dar plătită gras din bugetul Primăriilor – ca anticipație electorală, pentru niște „fătuci” și trupe cu nume caraghioase (și acelea împrumutate), care se zbenguie, pe ritmuri orientale, cu boxele la maxim, pe scenele mobile instalate în buricul târgului. După un spectacol îți țiuie urechile, nu mai știi cine și ce, sau dacă a cântat, ori doar a mimat pe play-back, lângă boxele date la maxim.

Ce tradiție, clasici, ori Biblioteci pentru clasicii români sau universali. Nu ! în vitrine n-au loc decât ceva best-selere, ori numai Pleșu și prietenul său Liiceanu, de la Humanitas, Cărtărescu și Boia, îngălbeniți de bătaia soarelui. Reprezentațiile teatrale bat câmpii pe meleaguri și personaje străine, în căutare de senzațional care dezvelesc goliciunea. Constructorii înlocuiesc covorul verde de iarbă cu piatră cubică adusă din Italia, pe ritmul impus de consilieri superiori, care dau sfaturi idioate edililor ignoranți, excursioniști pe bulevardele sau junglele lumii?! Unii „aleși” (corect este că doar lista este este făcută la partid și trimisă tot spre a fi votată, nu oamenii partidelor de pe listă) conduc orașe, spre deșertul „cubic al asfaltului al orașelor de 15 minute”, sub pretextul că protejează și salvează natura, dar în fond spre dezastru economic local și național, prin deprofesionalizarea românilor (mai ieri policalificați cu 2-3 meserii, care lucrau în 3 schimburi), și așezarea lor pe bandă pentru a „lipii talpa”, a coase „gulerul”, sau a lipii o mufă la cablu – cam asta produce industria acestor emanați și neșcoliți politicieni care n-au condus în viața lor nici 2 oameni la muncă cinstită.

Pentru politicieni, întreprinzătorii români sunt „afaceriști”, în schimb doar ei sunt oameni de afaceri (exclusiv cu statul, cei din Bihor în Brăila și pe diagonala țării, invers)! Și au dreptate că firme fără nici un angajat au profituri de milioane de euro! Ia să plătească 3% pe venit ca micro-intreprinderile, pe lângă cei 40% ale asigurărilor sociale, că așa „ne croim buget local rotunjor” susțin părerologii delegați pe la TV, că din 16% profit al multinaționalelor nu rămâne decât tărâța! Ei sunt șmecherii care lucrează cu statul politicienilor români, susținuți de cei care ar trebui să fie „ochiul și timpanul” națiunii: securitatea română (națională, după cum se vede nu mai e!).

Pentru pensii, alocații și sprijinul românilor nu sunt bani! De ce oare urmașii celor care au suferit prigoana ungurească expulzărilor din 1940, numai pentru români nu sunt bani în buget? De ce se amână aplicarea unei legi în vigoare? Cine își permite să nu aplice legea? De ce pentru refugiații străini și minoritari se aplică preferențial protecție iar românii sunt lăsați de izbeliște și astăzi, abandonați ca ieri, în propria lor țară?

Acum politrucii de pe liste ies din nou, cu obraz bătătorit, să cerșească votul românilor la parlamentare și președențiale? Și sub amenințarea războiului de la graniță clamează bunăstarea lor! Fac și desfac alianțe, comandă sondaje și găsesc câte un „schelet” (mai nou Coldea-Dumbravă) pe care-l aruncă în troaca electorală. Aceste lucruri nu seamănă cu politica, făcută de filosofii antici în piața publică! Asemenea campanie electorală n-a mai fost și nu este de dorit – a se vedea mascarada electorală de la Oradea a PNL, afișată în chip patriotic prin re-sfințirea statuii ecvestre a Voievodului Mihai, fără a pomeni un cuvânt despre inițiatorii și finanțatorii acesteia. Furi calul și bați Toba Mare că deții cel mai murg cal din Târg! Așa că nu este de mirare că oferta PNL electorală (cu Ciucă la Cotroceni) este o cacialma la care stau în horă și socialiștii (Ciolacu, pitit după Geoană) și liberalii și minoritarii (lui Hunor, după cum stimulează și ordonă Orban)!

Dar ce să faci, cum ar zice un optimist: lacune în viața politică mai întâlnești, dar că, spre binele lor, alegătorii trebuie să-și exercite dreptul și obligația la vot. Halal drept! Eu cred că doar prosperitatea se poate alătura jertfelor și suferințelor de până acum a neamului românesc, la care poporul român are și aspirație și îndreptățire! Prea ne-au jecmănit toți și ne-au ațâțat în contra turcului, muscalului și habsburgului. Interesul era doar al lor! Astăzi, numai lor, politicienilor, le este teamă că, în gura mare, românii vor ieșii din nou în stradă și vor striga: ce ați făcut cu țara ?

2. Obicei românesc=cultură înrădăcinată

Proverbele, tradițiile și obiceiurile sunt printre puținele relicve spirituale, care ne ajută să reconstituim vechiul sistem juridic românesc, Jus Valachicum, adică legea strămoșească, sau moștenirea strămoșească, cum se mai numea pentru, a căror principii, activitate şi relaţii strămoșești le dirija de pe vremea: pelasgi/sciți/geți/daci/vlahi/valahi/rumâni/români/ cum se numeau ei – cu  rezultate dintre cele mai notabile. Cum și cât au suferit băștinașii, înrădăcinați de mii de ani pe aceste meleaguri, se cunoaște și le vom puncta.

De ce oare din istorie politicienii nu învață NIMIC? Prin Jus Valachicum, vechea lege românească, se asigura și se garantau drepturi românilor, în toată Europa ca de pildă în transhumanța păstorilor pentru „a călători, a purta arme, serviciu voluntar către proprietar, plata de taxe și impozite în bani, obligația serviciului militar în funcție de țară” ! O asemenea recunoaștere își avea izvorul în dreptul băștinașului – de la crăpătura zorilor – în care ei au impus Legea vlahă, acel ansamblu de legi care reglementa modul de viață și agricultura popoarelor din Europa Centrală și din Balcani care practicau păstoritul de transhumanță. Până unde își ducea păstorul turma? Până la marginea de hotar, adică de la Mare la Ocean, căci în tot continentul European roiurile de neamuri au pornit din Carpați. Cu timpul, noii stăpâni și-au impus voința – în Transilvania după „uniunea celor trei națiuni –unguri, sași, șecui – 1437, iar menținerea drepturilor nobiliare (moștenite din strămoși) de către români a fost posibilă în evul mediu prin catolicism și prin maghiarizare. În vremea Imperiului Habsburgic, limitarea stării s-a făcut prin militarizarea granițelor în care au foct incluși și românii iobagi de dincoace de Carpați.

Toate zonele de influență au avut substrat politic, alianțe militare (Sfânta Alianță, 1815; Tripla Alianță, 1883; Antanta, 1914; Mica Antantă, 1921; Înțelegerea Balcanică, 1933; Convenția de armistițiu, 1944, Tratatul de Pace Paris, 1947; Alianța NATO, 1949; Tratatul de la Varșovia, 1955), au avut ca finalitate sau ca susținere: RĂZBOIUL ! La toate acestea a luat parte și România. În cele ce urmează vom face câteva consemnări cu privire la realitățile din anul de grație 2024 – și încă de Pace pentru România.

Pacea română

După desfințarea Tratatului de la Varșovia, iulie 1991, România a avut șansa istorică să se retragă din orice Alianță, care i-a adus numai războaie. Dar nu, atracția unei „protecții, în cadrul unui parteneriat cu SUA” a fost de natură a aduce foloase americanilor. Această teză o vom susține cu câteva exemple edificatoare.

La data desfințării Tratatului de la Varșovia a existat o înțelegere între succesoare CSI-(Rusia) de retragere a trupelor sale de pe teritoriile statelor din tratat – România nu mai avea trupe rusești pe teritoriul său încă din 1958 – iar SUA se obliga să nu înainteze cu formațiuni militare spre Rusia. Așa au fost rușii păcăliți, ori s-au lăsat duși cu vorba diplomației, pentru că, se pare, nu aveau la adăpost armele strategice nucleare, precum aplicase americanii doctrina bătăliei „aero-terestre” încă din anii 1980. Într-o asemenea împrejurare au aderat la NATO pe rând: Polonia, Cehia, Ungaria, România, ș.a. ajungându-se la aniversarea de 75 de ani de la înființare la 35 de steaguri de state aliniate lângă SUA. Așa din interese dirijate de Complexul militar industrial american, SUA de la încheierea Păcii de la Paris 1947, și până astăzi a avut permanent războaie în Vietnam, Panama, Yemen, Irak, Afganistan, Iugoslavia, duse sub această umbrelă NATO. La acțiunile din Afganistan fiind stropit cu sânge de voinici români și tricolorul românesc. Mai nou, sub aceeași lozincă de alianță participăm la un război care nu este al românilor – războiul din Ucraina. Nu zic că un război e just, drept, etc, pentru că în spatele unei asemenea decizii politice sunt pierderi de vieți omenești!

Nu ne amestecăm nici în agresiunea comisă de ruși, nici în ororile ucrainene comise împotriva românilor, ajunși fără voia lor sub obroc rusesc, dar nici nu putem admite să li se radă dreptul de a vorbi limba maternă, iar politicienii români să-i „sprijine necondiționat”. Desigur că pentru a nu îngrozi lumea informațiile de pe front sunt ținute la secret. Odată va veni vremea să se dea socoteală de victimele umane, întreținute politic prin această curbă ascendentă a războiului.

MUTAREA RĂZBOIULUI DINCOLO DE FRONTIERELE UCRAINEI!

A fost inițiată tot de către americani, și însușită de către statele membre NATO, la summitul recent ocazionat de împlinirea 75 de ani de la înființarea organizației militare, anume mutarea războiului dincolo de frontierele Ucrainei!

Prezența și staționarea militară americană pe teritoriul „suveran al României”, conform Constituției, este ilegală. Construirea de baze militare (Deveselu, Kogălniceanu) este la fel de ilegală, chiar dacă s-a mimat și mascat prevederea vreunui acord, ordonanță, etc. Acest atribut este exclusiv al poporului și fără un referendum orice inițiator poate fi acuzat de „înaltă trădare”[1]. În țara asta mai domnește legea? Ori Parlamentul este doar YES-main-ul UE și al NATO ? ei sunt aleși, dar pentru a exercita prerogative în spiritul interesului poporului suveran nu pentru a SUBMINA SUVERANITATEA POPORULUI ROMÂN, dovedindu-și obediența lor de „slugi la […]” străini!

Și ca să se liniștească cititorul vom aminti că metoda este practicată pe scară extinsă de către inițiatorii și promotorii interesului american. Finlanda, intrată în NATO în 2023 și are deja baze militare americane, dar aprobate de Parlamentul finlandez, până la 15 astfel de baze – terestre, aeriene și maritime. Și-a securizat cu asta Finlanda frontierele? Ce semnal dau aceste baze militare amplasate la poarta Rusiei ?: de amenințarea cu o viitoare agresiune! Și atunci este îndreptățit Putin să zică: „Nu au fost probleme, dar acum vor exista, pentru că acum vom crea acolo districtul militar Leningrad și vom concentra cu siguranță acolo unități militare”.

Aceste baze americane, amplasate la noi, vor fi întreținute din Bugetul statului român, așa cum tacit a fost preluată „instruirea piloților și mentenanța avioanelor F16” ucrainiene de armată, pe baza unei ordonațe de guvern! Să adere românii la politica „defensivă” a Alianței într-atâta încât să nu fi observat că s-a creat, pe seama lor, o altă zonă tampon între occidentul dirijat de SUA și Rusia, spre a împiedica economic ascensiunea acesteia în Europa?

Care este interesul românesc?

Rezervele minerale, zic unii, le-am dat/ni le-au luat, dovedesc alții, industria ne-am distrus-o ca pe „fiare vechi”, ori am vândut-o de gratis și am edificat cartiere de blocuri în care plătim chirie „investitorilor imobiliari” străini! Politicienii bătuți cu stele pe umăr, și cu „șapca” pe ochi, se fac că nu văd jaful la care este supusă țara. La întrebarea cu privire la aurul dus la Londra, Mugur Isărescu ne calmează, recomandându-ne „ceai de tei”, în timp ce nemernicanii împrumută fără număr, și fără rost bani care nu se regăsesc în „bunăstarea” pe care o trâmbiță toți prin salariul minim și pensii ca pentru „handicap”! Și în timp ce românii sărăcesc anual, politicienii se rotesc pe posturi în agenții, ministere, parlament și europarlamentar, și fac afaceri ca pentru PACE, cu armament, fregate, avioane și Patriot, pe care-l fac pomană la ucraineni, că de „din solidaritate și empatie”, tor de aia le-am satisfăcut vecinilor de la răsărit toate nevoile: grădinițe, școli, mai nou spitale pentru recuperarea celor de pe front. Dar au ruinat cu politica liniată la război pe fermieri și micii întreprinzători, capitalul și leul românesc!

Acuma, se laudă Antony Blinken, din Nordul mării Norvegiei, la Marea Neagră se oferă securitate și stabilitate oamenilor pe continent”. Dar nici rușii nu stau cu urechile astupate și nici cu ochii închiși pe ghicite. Știu că armele cu rază lungă și precizie sunt furnizate de americani, inclusiv manevra lor prin sisteme satelitare. Președintele rus, Vladimir Putin, recunoaște că nu va face la fel ca SUA (adică nu va intra în țări străine). Analizând cele două moduri de gândire și acțiune conchidem că în loc de liniște s-a adâncit instabilitatea, iar butoiul cu pulbere așteaptă doar un iresponsabili politic care să-l inițieze. Și acesta va fi omul politic aplaudat de o alianță !

Revin la istorie și amintesc celor mai tineri acțiunea concertată a statelor Tratatului de la Varșovia împotriva Cehoslovaciei, din august 1968. La agresiunea respectivă România nu a participat, fiind consecventă principiului „neamestecului în treburile interne ale altui stat”. Sovieticii de atunci au fost cu ochii pe România gata „să reziste”, și pe adunarea populară a celor peste 100.000 români(foto), strânși în piața Palatului, în 21 august 1968, în care se condamna intervenția. Menționând că «România se află în fața pericolului intervenției străine şi agresiunii», Zhou Enlai a declarat că poporul chinez sprijină poporul roman. […]” (Apud Dan Tomozei, Acum 55 de ani -2023– [ss] A. Duma A.M.A.E. fond Telegrame, Pekin, vol. II, 1968, f. 281-283). Ambasadorul român transmitea următoarea telegramă: „Rezistați, dacă aveți nevoie, vă dăm şi tunuri.» – [ss] A. Duma A.M.A.E. fond Telegrame, Pekin, vol. II, 1968, nepaginat). Sovieticii au amenințat cu invazia țării, și probabil ar fi făcut-o, dacă n-ar fi fost solidaritatea și avertismentul chinez „nu vă atingeți de România”. Și avertismentul a fost luat în seamă și de orgolioșii sovietici.

Acele vremuri în care România era prieten al poporului chinez, și a parteneriatului încheiat, după vizita din China, 1971, a trecut în avantajul reciproc. Modelul de dezvoltare economică chinezii, se spune de cei avizați, de la români l-au luat. Să ne amintim că practic, nu exista facultate din țară la care să nu fie și grupe de chinezi. După cum la TIB, din anii 1982 și 1983, standurile chineze erau mereu pline cu vizitatori, iar specialiștii prezentau inteligibil, în limba română, produsele din stand. Așa am rămas cu o colecție de 4 insigne primite în dar de la reprezentanții chinezi. Erau generoși, față de coreeni care nu se dezlipeau de insigna conducătorului Kim.

Membri din Ansamblul armatei chineze vorbeau românește

Și în context îmi amintesc un episod petrecut în în 1988. Lucram în Comandamentul Diviziei 11 Mecanizate „Carei”, de la Oradea, când din ordinul generalului Nicolae Șchiopu (comandant) am însoțit conducerea delegației chineze pe la diferite obiective turistice din oraș. Între acestea evident și Muzeul Țării Crișurilor, fiind primiți și ghidați de directorul instituției prof. dr. Sever Dumitrașcu, la secția de etnografie și la cea de Artă. Generalul chinez, un om înalt și subțire purta uniforma specifică armatei tip „rubașcă”. Era interesat, curios și aplecat asupra detaliilor specifice culturii și portului popular. Pentru cei ce nu cunosc armata chineză este într-un raport de 5,3/1000 locuitori, deci undeva spre 1,5-1,6 milioane combatanți, dispuse în diferite regiuni – dar numai pe teritoriul Chinei! – susținute de rezerve și trupe paramilitare, față de 23/1000 în Rusia și 9,5/1000 în SUA.

Fiecare Armată chineză avea și un Ansamblu artistic. Un grup din aceștia a făcut un turneu prin România, cu 12 spectacole în diferite garnizoane, ultimul fiind la Oradea. Timp de 3 zile au făcut câte 2-3 repetiții pe zi, pe scena Teatrului din Oradea. Spectacolul de varietăți a fost ceva ce ai vrea să vezi mereu, cântece, dansuri tematice – de la dragoni, populare -, recitaluri de operetă, balet, instrumentiști, totul la superlativ. Ne pare rău că nu toți orădenii doritori au avut acces, solicitările depășind cererile de bilete. În acel context pe la ore 10, într-o dimineață de duminică, sunt chemat la telefon: „generalul Șchiopu! – Ordonați tovarășe general, răspund fiindcă i-am recunoscut timbrul vocii. -Comunică șoferului adresa de domiciliu să te aducă urgent la birou”. Peste 15 minute eram în biroul generalului. Eu aveam în coordonare Fanfara militară a Diviziei. Dumnealui s-a gândit ca după spectacolul dat de Ansamblul chinez, la Recepția ce a avut loc la Restaurantul Transilvania, să oferim un acompaniament muzical, în compensare și mulțumire. Zis și trecut la treabă. Convocat rapid telefonic, sub-șeful muzicii „nea Gică Măndoiu” se scuză: – tov. Căpitan, cum să apărem noi niște suflători în alămuri în fața acestor profesioniști desăvârșiți? Noi improvizăm o orchestră la al „doilea, al treilea instrument” pe care-l cunoaștem, dar ei, ei sunt altceva. Bine, ce-i de făcut? Și tot el sugerează să abordăm profesioniștii. Zis și făcut. Urcăm în Aro, condus de plt. Petrică și acasă în Nufărul la Florian Chelu, unde sunăm pe la ora prânzului. Îl sculăm pe bietul om din somn, care cântase toată noaptea anterioară la o nuntă, îl informăm de ce și cum.

– Gata, pe cine mai chemați?

– Păi pe Maria Haiduc, Voichița Mihoc, Miescu, …

– S-a făcut, aveți mașină, duce-ți tobele, iar pentru mine și soție un bilet la spectacol.

– Bine, dar voi când faceți repetiție?

– Nu e nevoie domn căpitan, noi ne cunoaștem de când lumea…”.

Și așa a fost. Au creat o atmosferă care a lăsat o impresie bună chinezilor omeniți bihorenește. La un moment dat Maria Haiduc îmi propune să înveselim atmosfera – încălzită de câteva păhărele de palincă de Bihor – cu o „perinița”! Cum în armată totul e cu aprobare, cer voie generalului Pantelimonescu, sosit pentru eveniment de la Armata de la Cluj. Așa că artistele noastre costumate cu straie populare și cpt. Sidonia Tonceanu – dau atacul cu prosoape (baticuri) la „conducerea chinezească”! Translatorul a explicat semnificația „cârpelor” atârnate în gât, iar perinița a cuprins toată sala unde erau peste 200 de artiști chinezi.

În atmosfera periniței am fost prins și eu de o chinezoaică pe care o remarcasem în recitalul ei de la pian. Apoi i-am acordat revanșa invitând-o la un vals. Înaintea dansului am încercat o conversație cu ea în franceză, germană, maghiară, dar nu știa niciuna. Mai mult nici eu nu puteam, fapt pentru care i-am zis românește: „păcat că nu știi”! Răspunsul ei a fost prompt și total neașteptat: vorbesc românește! Să o scap din brațe, nu alta, atât am fost de surprins. Apoi mi-a povestit cu mare satisfacție și bucurie că a terminat facultatea de Agronomie la Cluj, iar la întoarcerea acasă a fost integrată în ansamblul artistic al Armatei.

Petrecerea s-a întins până spre zorii zilei de luni. La final, când toți erau îmbarcați în cele 5 autocare, un artist voia să-l testeze pe Florian Chelu dacă știe și poate să-i interpreteze interpreteze melodia Ballade Pour Adeline, din repertoriul lui Richard Clayderman. I-a cântat Florin până când omul, îmbătat de satisfacție, s-a îmbarcat mulțumit, în timp ce tot ansamblul îl aștepta. Noi am rămas cu o frumoasă amintire și o continuă colaborare de atunci cu Florian Chelu și familia lui. Mesajul acesta cultural sunt sigur că a rămas în sufletul acelor oameni dornici să ne împărtășească din cultura lor străveche și să ia cu ei tot ce era cu specific românesc.

Lumea este amenințată politic și militar de America și NATO?

Amenințarea statelor cu intervenția armată a fost practicată de S.U.A. în: America latină, Asia și Africa și mai nou în state din Europa, prin sprijinirea diferitelor grupări pornite împotriva „răului”. Au susținut mișcările anticomuniste peste tot în lume, chiar dacă au încălcat „drepturile omului”, în spiritul cărora acționau (Laos, Vietnam, Nicaragua, Caraibe, Pakistan, Afganistan, Irak, Kuweit, Panama, Cuba, Coreea de Nord, Libia, Somalia, Bosnia, Haiti, Fâșia Gaza, Siria). Adică în 248 de ani de existență SUA au avut numai 21 ani de pace, fără război angajat! Asta nu seamănă a agresiune?!

Amenințarea politică s-a practicat prin inițiere, sprijin și exportul de revoluții „portocalii”, reușite în Ucraina, altele prin dezmembrare pașnică, ca în Cehoslovacia, altele dezmembrate prin război – Iugoslavia – cu devastatoare crime în orientul apropiat și mijlociu, în care excelează acel conflict politic dus de către Izrael – împotriva unor populații din jur – palestinieni pe care-i pun pe fugă spre a le lua teritoriul! În fruntea acestora, dar și cu susținere logistică SUA și NATO.

Acuma președintele Chinei, Xi Jinping, o spune răspicat: „Să jucăm cu cărțile pe masă. Să fim sinceri! Alianța BRICS, din care noi, China și Rusia, facem parte, sperie America și Alianța (NATO) ? Ei o văd ca pe o amenințare, dar noi nu amenințăm lumea. Lumea este amenințată doar de America și de Alianță (NATO). Alianța (NATO) a fost creată pentru a distruge Rusia și pentru a lua de la alte țări. Este timpul ca America și Alianța să își schimbe politicile și să nu invadeze țări străine ca hienele pentru a fura și a căuta pradă. Lumea s-a săturat de dominația lor, lumea s-a săturat ca ei să se creadă stăpânii lumii. Ajunge cu democrația voastră care ruinează omenirea. America și alianța (NATO) nu pot conduce lumea la nesfârșit și nu pot face ce vor. Este timpul ca America să înceteze să mai intre în țări străine și să-și schimbe politicile, iar Alianța (NATO) să înceteze să mai existe în lume, pentru că politica voastră nu este altceva decât distrugere”. Pe cât de explicit pe atât de amenințător este acest mesaj: „Dacă cineva îndrăznește să atace Rusia, America se va scufunda în ocean !”

Habar nu avem dacă juridic sau moral ucrainenii ori rușii au dreptate. Dar până ca un arbitru să stabilească ce și cum, ar fi de preferat un armistițiu și negocieri de pace decât continuarea războiului devastator. „Faceți Ucraina să negocieze și să nu mai furnizeze arme pentru a continua războiul, oamenii mor. Iar Zelensky ar trebui să nu mai cerșească arme în toată lumea și să vină la masa negocierilor pentru binele lumii”, este de părere președintele chinez.

China și Rusia nu sunt o amenințare pentru lume. Economia unei țări nu ne interesează pe noi ca țară, economia noastră ne este suficientă, iar dacă va exista un al treilea război mondial în lume, economia este ultimul lucru care mă interesează, spunea același președinte chinez.

America & Europa și Alianța (NATO), vă distrugeți singuri, nu ne săpați un mormânt, ieșiți din mormintele voastre și gândiți-vă doar la țările și națiunile voastre!” Cu alte cuvinte politicienii, au primit un sfat, gratuit, să-și vadă de prosperitatea nației lor nu să călărească pe sisteme de rachete sofisticate. Asemenea sfaturi ar fi bine să fie luate în seamă de politicienii de pe toată planeta.

Ai noștri să asigure ca fermierii român își pot exporta, neobstrucționați recoltele! Dar, fiind instruiți la reuniunile de pe la Davos, sau peste ocean, practică șantajul împotriva intereselor economice ale țărilor pe care le conduc. (Vorba vine, unde conduc discreționar dispozițiile americane și prin intermediul UE!). Și ca să facem diferența, am să amintesc faptul că, în 1999, pe timpul războiului din Iugoslavia, Ungaria, țară membră NATO, la acea vreme, a „interzis ca de pe teritoriul lor să zboare vreun avion spre țara vecină, aflată sub bombardament american, în timp ce România nu făcea parte din Alianță, dar a „pus la dispoziție aeroporturile sale”, cu gândul la promisiunea că va participa la „reconstrucție” după război. Și nu au refăcut nici o bodegă! Ungaria astăzi se opune deciziilor aberante ale UE de aplicarea unor sancțiuni economice Rusiei. Totul în fapt este doar o ipocrizie deoarece, în domeniul energetic sau/și nuclear, sub-contractanții angajamentelor făcute cu rușii au fost preluate de către francezi, nemți și americani.

Cine furniza energia pe care o cumpăra piața europeană de la americani? Evident rușii, doar că prețul la gaz era dublu sau triplu față de cel negociat direct cu aceștia. Pentru combustibilul nuclear livrat de Rusia americanii au cheltuit peste 1 (un) miliard de dolari! Care-i rezultatul național românesc: costurile sporite! Relativ la petrol, interzis a fi cumpărat din Rusia, a luat ruta India, dar care tot din zăcăminte rusești provine, dar e mai scump și livrat exclusiv de americani!

Acordul dă din coadă a RĂZBOI

În urma recentei reuniuni de la Washington, NATO-75, președintele României și Ucrainei au semnat un Acord bilateral de securitate, în cuprinsul căruia se vorbește de „decizia de ajutor pentru ca Ucraina” să se apere împotriva agresiunii rusești, cu o strânsă colaborare pentru pregătirea Summit-ului pentru „o pace justă”! După atingerea acelui deziderat, Ucraina să se integreze în UE și NATO!

Introducerea acestui punct în Acord cred că îndepărtează părțile aflate în conflict de pace, pentru că Rusia se vede amenințată de apropierea NATO la frontierele sale, sau să se adopte soluția lui Blenker a noii cortine de fier de la Marea Nordului la Marea Neagră! Acordul prevede sprijin politic, diplomatic și economic dar și cooperare în domeniul apărării. În Acord se recunoaște sprijinul umanitar pentru refugiați, asistență militară de securitate, energetică, coridoare economice de transport produse agricole. Într-o astfel de direcția România „va sprijinii cât va fi nevoie” (§6 A, 2), pentru tranzitul armamentului spre front, Acord care agață bolovanul de grumazul românului, neconsultat dacă vrea, iar asta însemnă amestec vădit într-un război în desfășurare!.

Acordul operează cu termeni neexplicitați: Grupului de contact pentru apărarea Ucrainei (UDCG), Conceptului forțelor viitoare, stocuri militare și resurse strategice, guvernanță pentru Coaliția de forțe aeriene și maritime, furnizate pentru eficiența frontului. Aici, ca militar am niște dubii, dacă n-aș fi român, aș zice că România a intrat în război! Dar pentru că sunt cătană veche, din secolul trecut, când mitingurile și acordurile României erau făcute pentru PACE, consider însă că și acest Acord dă din coadă a RĂZBOI: „Sprijinul militar românesc va facilita o modernizare a forțelor de securitate și apărare ale Ucrainei și un grad mai mare de interoperabilitate a acestora cu NATO” (§2, C.3). În acest sens președintele ne angajează țara, fără să consulte Parlamentul, la cheltuieli cu privire la instruirea instructorilor și piloților ucraineni, pentru Operația INTERFLEX, în strânsă coordonare cu EUMAM și Grupul de asistență pentru securitate – Ucraina (SAG-U). În domeniul industriei de apărare Acordul se bazează pe Conceptul de forțe viitoare, în care România se angajează inclusiv la linii comune de producție de muniții, schimb de informații, inclusiv a drepturilor de licență.

Măsurile prevăzute de combatere a amenințărilor hibride ale Rusiei ca o prevenție sunt necesare. Așa se identifică un inamic pentru România, personificat ca fiind același, pe care Ucraina nu-l poate învinge singură, fapt pentru care caută parteneri. Cum ceilalți din NATO sunt mai departe, iar Polonia acționează pe cont propriu, pentru extinderea frontului s-a găsit soluția: România, ca vârf de lance a UE și NATO.

Acordul mai prevede și sprijin internațional pentru combaterea crimelor grave și organizate, finanțări ilegale de natură a submina „suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei, precum și stabilitatea ei interne”. Cooperare informativă, contra-informativă și securitate cibernetică, contracararea riscurilor CBRN, deminarea umanitară, infrastructura critică (inclusiv prin granturi UE). Bine că s-au gândit la suveranitatea Ucrainei, dar un Acord parcă are reciprocitate identică, sau suveranitatea României, dezvoltarea și bunăstarea poporului român nu mai contează?

Interesant § 9 și 10 privitor la „responsabilitate, pentru pagube și pierderi, crime de război comise împotriva Ucrainei  de partea Rusă”. O crimă rămâne tot crimă indiferent de cine a comis-o, sau nu? Acordu stabilește (atenție, nu vreo instanță internațională!) că „activele suverane rusești” aflate în România rămân imobilizate! (La schimb oare cu Tezaurul României de la Moscova?). Măsurile compensatorii pentru ucrainenii afectați de război (sunt curios dacă vor găsi resurse pentru că pentru expulzații români din 1940, pentru care nu se aplică legea că încă nu sunt bani!), dar pentru refugiații de la răsărit sunt pentru de toate!

Conform § 13 Acordul ridică la nivel strategic cooperarea bilaterală, sens în care vor fi elaborate proiecte comune, cu menținerea secretului operațiunilor, pe durata a 10 ani cât durează valabilitatea Acordul ce intră în vigoare la data semnării! (așa neratificat este lovit de nulitate!)

Văzând cum se manifestă și în ce direcție a aluat-o politica UE – din organzație economică – și NATO – ca organizație defensivă, spre o doctrină bellică, furibundă, care lucrează pentru industria de război, în special pentru producătorii de arme din Statele Unite – și, desigur, arătând lumii că aderă la narațiunea lumii occidentale – „ urând Rusia” – care nu este aliniată, în trend, ca la „modă”, și din ce în ce mai mult ca în „neofascism” (uciderea a peste 14.000 de ruși din 2014-2022, în Dombas, ce altceva ar fi?), manifestat pe frontul ucrainean, apoi nu cred că e potrivită asocierea prin Acord cu spirtul împăciuitor al neamului românesc.

Potrivit unor analiști războiul rușilor nu are nici un caracter agresiv, ci mai degrabă unul de protecție al etniei ruse – ce evreilor le este permis, rușilor le este interzis!. Dar se știe că minciuna repetată devine adevăr. Conducerea UE promovează, prin uzurparea suveranității statelor, politica de aliniere globalistă la război, promovat de SUA-NATO! Oricine și orice vorbă spune în afara acestei poziții oficiale capătă ștampila imediat ștampila: „putinist”!

Nimeni nu vrea PACE, iar Zelinski a fost împiedicat de Boris Jonson să discute subiectul cu Erdogan, la Istanbul. Oricine iese din „directivă” se abate de la grup, și este stigmatizat. Chiar dacă ungurul Orban, de pildă, spune răspicat „eu vreau fericirea și bunăstarea poporului meu, vreau familia tradițională”, pentru care negociază gaze, energie și combustibil nuclear ieftin, care poate să fie chiar și de la ruși! Omul e rău văzut la Bruxeles, Ursula și Stolltenberg îl țintuiesc pe unicul ce apără bruma de „suveranitate ce i-a mai rămas”! Vă amintiți că nici generalul de Gauolle nu a vrut Europa Unită? Oare englezii de ce au părăsit bunăstarea promisă la Bruxelles? Consideră oare și ei că Ucraina este un nou Afganistan, translatat spre inima Europei. La 75 de ani NATO este în grea suferință, și încalcă carta ONU, din organizație defensivă a trecut la agresiune politică, la tranzacții cu arme nu la nevoi umanitare, dar clamează dreptul internațional la democrație. Ajunge războiul!

Pace, Iubire și Iertare, sunt îndemnuri lăsate de Iisus! Urmați-le!

Note:

[1] Fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin: a) provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine; b) subminare economică, politică sau a capacității de apărare a statului; c) aservire față de o putere sau organizație străină; d) ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale, e pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi. Fapta comisă de membrii CSAT este considerată înaltă trădare, iar pedeapsa este dublă.

by
Etichete: Acord Nato Razboi Ucraina