Poetul Victor Burde, un veritabil poet al Ardealului, abordează în lirica sa varii teme și motive, din care transpar, de fiecare dată, dragostea de țară și de vatra străbună, de părinți, de copii, și devine recognoscibilă iubirea față de jumătatea sa, căreia îi dedică poezii pline de romanță și culoare. Sub retoricile cu substrat filosofic, predomină mirările omului asupra existenței, locului și rolului omului în univers, unele dintre poezii împrumutând conotații hegeliene sau chiar kantiene.
Prezentul volum, al doilea din seria lucrărilor proprii de tip antologic, cuprinde un număr de poezii din volumele: Se roagă pădurea, Legenda Panaghiei (Fata care s-a îndrăgostit de soare), Sub zodia Peștilor, Așternut pe frunza toamnei, Descântec de rouă, Iubiri de toamnă târzie, parte dintre ele având plăcerea și onoarea de a le transforma în părți integrante ale valorilor familiei Armonii Culturale.
Poetul Victor Burde se dovedește a fi, prin propria creație lirică, un poet de tip cameleonic, simulând sau disimulând universurile sale de gând, în poezii cu vers clasic, la fel de ușor ca în poeziile cu vers alb. În versatilitatea sa scriitoricească, se respectă filoanele valorice înnobilatoare ale poeziei, se adăugă un plus de expresie fiecărui nou vers, convertind sentimentele în culorile spectrului și creând cu ușurință palete cromatice, aruncate din cerurile ființei sale către pământul din care își trage seva.
Cu o activitate literară prolifică, fiind omniprezent în media literară contemporană și inclus în prestigioase antologii naționale și internaționale, Victor Burde face, cu certitudine, cinste frumosului oraș al Marii Uniri – Alba Iulia, din care au răsărit, peste timp, personalități de marcă ale nației române, care și-au legat aici, la Alba, destinele lor, de destinele țării pe care au servit-o sau o mai servesc, încă. Poeți mai noi sau mai vechi onorează și astăzi, prin abordări demne de o cetate a poeziei: lirismul epic (frumusețile satului transilvan) – Veronica Oșorheian, empatia paradoxului – mai tânărul Daniel Dăian, și mulți, mulți alții.
Prin prezentul volum antologic, poetul VICTOR BURDE dorește, nu atât să pună punct unui ciclu al activității sale literare, cât să reconfirme că întreaga sa operă lirică păstrează fiorul, amplifică starea, poate încă dezvolta energii benefice, alina, vindeca, mângâia, sufletele îndrăgostite de frumos. Moștenirea pe care Victor Burde o lasă urmașilor este poezia, singurul lucru care l-a animat și l-a îndrumat să simtă frumos, să creeze, să crească și, mai mult decât toate acestea, să se împărtășească din hrana zeilor.
Poezia este sacră, în templul său situat între cer și pământ, poetul pășind, de fiecare dată, cu smerenie și evlavie, ruga sa împătimită reușind să păstreze nestinsă – și neatinsă de profan – flacăra inspirației. Indiferent dacă scrie despre trăiri proprii, despre tradiții sau obiceiuri ale românilor, dacă simte nevoia de a culege legende populare, de a povățui urmașii sau de a cinsti înaintașii, poezia sa rămâne luminoasă, plină de bunătate, sentimentele resimțite acut la lecturarea ei fiind de liniște și pace sufletească. Urmele pașilor Creatorului se disting clar pe nisipurile mișcătoare ale ființei, poezia devenind de multe ori rugă și unic instrument prin care muritorul se apropie de astral, sacral, divin. O rugă tăcută, șoptită cu privirea ațintită spre cer, patria liniștii și a păcii, casa veșnică a jertfei mântuitoare, către care tindem cu toată ființa, din prima clipă a ființării noastre.
Vă invităm să citiți acest nou volum antologic, semnat Victor Burde, cu sufletul în palme și să-i dăruim autorului, aplauze la scenă deschisă – marea scenă a vieții pe care atât de mult o iubește și căreia atât de frumos îi (în)cântă!…
Gheorghe A. STROIA
Membru al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe
by