Viorica Bălteanu

”Bonanza” sau plenitudinea existențială

Se citește cu respirația tăiată romanul scris la persoana întâi Bonanza! Volumul foarte recent al prozatoarei timișorene Mirela-Ioana Dorcescu. apărut la Editura Waldpress, Timișoara, 2026, decantează, evidențiază realități de viață esențiale precum devoțiunea maritală, cea de părinte, bunic, străbunic, vocația de om de litere și al catedrei, devoțiunea creștină asumată definitiv, trăită integral.

Este o temerară opțiune stilistică a alege persoana confesiunii total sincere, totodată este o fericită triere, putem spune. Și deloc puține sunt neliniștile, temerile naratoarei Arina. Cu osebire, e recurentă teama că nu reușește să fie întotdeauna la înălțimea propriilor așteptări. Ce-i drept, mari. Chiar și atunci când se potrivesc vădit toate cele plănuite, împlinindu-se întocmai, îndoiala persistă.

Într-un prim sfert de mileniu aflat sub felurite amenințări, concrete pentru oamenii cu resurse bogate de a descifra capcanele vieții, aproape ori total incomprehensibile, în cazul acelora prea lesne de păcălit, se întâmplă evenimente, plăsmuiri demne de curiozitatea proprie unor observatori pasionați. Bunăoară, nu e trecută cu vederea în carte viclenia ascunsă și chiar letal primejdioasă a inteligenței artificiale ce își arată deja colții veninoși. Câți descifrează, totuși, realmente o asemenea înșelătorie, dacă analfabetismul funcțional a dobândit consistență greu de îndurat? Stă la pândă, pe aproape, malignitatea, a devenit acut perceptibil avansul pustiitor făcut de ateism, obscenitate, precum și chemarea irepresibilă a multora către setea de a ponegri, de a le face rău semenilor. Fiind anevoie de evitat, chiar toate. Teodoru și Arina sunt din categoria rară a acelora care izbutesc să le ocolească.

Reușesc, fiindcă ei le tratează cu superioritatea trebuitoare, spre a pune la adăpost o puternică iubire târzie, talonată îndeaproape de o prietenie de minte, suflet, inimă, condei. Sunt un cuplu de intelectuali autentici, ambii cu vocația literaturii, atât de specială, mai ales în prezența grafomaniei sufocante manifestată frenetic de agramați, de snobi și de frustrați, deopotrivă.

Amândoi au eșecuri matrimoniale în propriul trecut, ei înșiși uluiți că Tatăl Ceresc le-a rezervat un dar miraculos, tot mai anevoie de întâlnit, într-un răstimp din ce în ce mai grăbit, nestatornic, egocentric. Știu să facă momente fericite din mici gesturi banale, întâlniri fugare, amintiri. Mai cu seamă amintiri venind dinspre vârsta de aur. Bărbatul a venit pe lume într-un sat din Oltenia păduroasă, femeia lui s-a născut într-un sat de câmpie, în apropiere fiind un oraș important din Banat. Diferența de vârstă nu-i separă. Din contra, funcționează ca un liant. Are fiecare câte un frate mai mic. Fratele lui Teodoru, după ce ajunsese un strălucit medic bucureștean, este deja plecat în veșnicie, al Arinei, fiind foarte apropiat lor, este oricând gata să-și pună în act devotamentul fratern.

Indubitabil o reușită a cărții este faptul că autoarea face din Teodoru personajul principal, ea, soția, fiindu-i deplină admiratoare, precum și dedicată complet grijii de a-i oferi confortul necesar traiului cotidian și muncii de mare poet, eseist traducător din limba spaniolă, editor, ctitor și principal dascăl într-o școală de literatură adresată poeților râvnitori de a se întrece pe ei înșiși, prin cizelarea talentului nativ și concretizarea unor aspirații ferme.

Personalitatea poliedrică a lui Teodoru domină ambientul în care e nevoit a trăi din cauza unei accentuate coxartroze. Prieteni și vecini de bloc le sunt soții Șerban și Ildiko Foarță. Are consistență națională renumele celor doi poeți, traducători din limbi romanice cu tradiții culturale vechi și solide, notorietatea amândurora are rezonanță, și dincolo de fruntarii. Prin civilizația latină, Vechiul Continent posedă o singură cultură cu rădăcini, relevabil mai întinse în trecut decât spaniola și franceza: aceea dominată de Dante Alighieri, amintit în volum, firește.

Cum face Arina față noianului de griji îi iscă mirare lectorului. Încurajată de soț, scrie și publică romane primite cu interes, catedra universitară, prin definiție cronofagă, este onorată fără abatere, treburile gospodărești nu le neglijează. Copiii, deja mari, își au propriul drum profesional, stau pe propriile picioare. Dar pierderea mamei octogenare îi lasă un gol imposibil de vindecat vreodată.

Pentru Teodoru și Arina, împlinirea înseamnă mai mult și parțial altceva decât realizarea în plan profesional, social. Căsnicia le este echilibrată, deoarece ritualul nupțial a fost împlinit în biserica ortodoxă aflată la mică distanță de domiciliul lor, în Zona Dacia, iar jurămintele se cuvin a fi respectate cu sfințenie. Legătura cu tradiția e înrădăcinată în mai toate evenimentele traiului lor zilnic, ce numără deja opt ani, enunță scriitoarea, repetat, chiar uimită. Au trecut în zbor, ei au rămas funciar neschimbați, tezaurizând noi amintiri.

Arina Sălceanu (prenume și cognomen derivate de la arborii copilăriei lui Teodoru) și-a acceptat cu convingere rolul de secretară a tovarășului său de viață, fără a-i fi cerut el asta. Va descâlci sute de pagini ale unui dens jurnal ținut de câteva decenii la păstrare, autorul notărilor neavând intenția să-l publice. O parte consistentă din jurnal va fi tipărită, totuși, îngrijitoarea ediției fiind Arina.

E un personaj indiscutabil tulburător Arina, nicidecum linear. Inteligența vie, cultura temeinică, bucuria de a modela și instrui ființe în plină triumfătoare tinerețe conviețuiesc tacit cu puseurile de gelozie păstrate numai în propriile gânduri și îmblânzite de forța sentimentului de necondiționată iubire. Teodoru intuiește cu precizie unduirile sufletești, neliniștile soției. Ea înțelege că ocrotirea ce-i lipsise în anii tinereții, acum, are statut de liman și sursă de inspirație. Tandrețea, empatia ce-i unește e implicit benefică cititorului, servind ca model.

Mirela-Ioana Dorcescu evocă întâmplări, personaje din prezentul apropiat și din anii lăsați în urmă, punând credibil în mișcare personaje de plan secund ori cu rol de fundal. Unora le-a păstrat numele real, altora le ascunde identitatea parțial ori cu voită încifrare. Cartea merită a fi parcursă, și pentru că este un cânt de dragoste pentru Timișoara, pentru România, entități cercetate cu ochiul, cu sufletul, cu imaginația. Marii profesori ai universității timișorene, scriitorii și alți artiști importanți, întâlnirile la cenaclul Orizont, plimbările pe splaiurile domoalei Bega, în parcurile de legendă sau în cele noi ale urbei, petrecerile de familie reunind trei-patru generații sunt repere de neșters.

Finalul dinadins lăsat deschis rămâne încurajator, de un optimism temperat, ceea ce îi conferă un surplus de forță persuasivă. Nu știm cu certitudine dacă Arina s-a pensionat anticipat, astfel împlinind visul amândurora de a se stabili în chiar comuna ei natală, fiindu-le congener atașamentul pentru natura cât mai puțin contaminată. Cum altfel să resimtă plenar împreună trecerea anotimpurilor cu florile, gâzele, toate făpturile ce știu să comunice prin necuvinte? La fel, e posibil ca visul întoarcerii la rădăcini să fie temporar amânat.

Titlul romanului e stârnitor de controverse. Eu îl găsesc adecvat, de vreme ce eroul literar dominant al volumului este legat prin solide fire de Iberia. Bunăstarea, fie și înțeleasă în toate nuanțele ei semantice, prosperitatea, comoara arzător râvnită, chiar plenitudinea ar fi fost titulaturi banale, neacoperind integral deschideri, digresiuni, analize. Sinonimul hispanic e mai sugestiv, oarecum misterios, duce până peste Atlantic, la imensa cetate a cinematografiei sub egida căreia a fost turnat un serial de televiziune în 431 de episoade. Pelicula a fost urmărită cu sufletul la gură preț de 14 ani, peripețiile familiei prezentate reamintind cui vrea și poate să deceleze semnificațiile subiacente cât de însemnate sunt toate valorile perene. Deloc întâmplător, între literatură și film persistă sinestezice conexiuni de nezdruncinat, coincidențe ce nu i-au scăpat autoarei. Bonanza timișoreană se adresează unui public divers, pe orizontală și pe verticală, fiindcă inspirat a decis Mirela-Ioana Dorcescu.

by

Referinţă Bibliografică

Viorica Bălteanu, „Bonanza” sau plenitudinea existențială/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 iunie 2026