O seară de graţie. O întîlnire memorabilă.

Mintea de dincolo, Dumitru Constantin-Dulcan, Eikon, Cluj-Napoca, 2013.

Ultima apariţie editorială ( dedicată părinţilor săi şi avînd ca motto un fragment elocvent din poemul lui L.Blaga, „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii…” ) a Prof. Univ. Dr.Dumitru Constantin-Dulcan, medic militar neurolog şi psihiatru, scriitor, a ocazionat acest eveniment, înlesnit de iniţiativa şi invitaţia salutară a Pr. Dr. Costică Popa, preot paroh la Biserica Sfinţii Împăraţi, Focşani.

   Ştiinţa şi religia se reunesc, după 400 de ani de separare, provocată de Renaşterea care a rupt legătura creaturii de Creatorul său, pămîntul de Cer, într-o fericită reprezentare.

   În preambulul conferinţei, Pr. Dr. Costică Popa, cu Biblia în mînă, citează Cap.I, 1.2.3.4. din Sfînta Evanghelie după Luca: „ 1.Deoarece mulţi au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi, 2. Aşa cum ni le-au predat cei care le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvîntului, 3. Am găsit şi eu cu cale, Teofile, ca unul care am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rînd, 4. Ca să cunoşti temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit”. De ce Sfîntul Luca? Pentru că Sf. Apostol Luca a fost şi medic şi pentru că, în opera de catehizare, necesară, ne sfătuieşte spre cercetare, cunoaştere, verificare, rigoare, tradiţie şi învăţătură, proprii religiei.

   Omenirea a încercat să se „smulgă” realităţii de zi cu zi, crudă, aspră, încărcată de suferinţă cel mai adesea, tinzînd către „altceva”, alt orizont, alte forme ale inteligenţei. Renaşterii dominante, artiştii i-au opus, de-a lungul vremii, fie dadaismul, fie suprarealismul, căutare a unui alt univers manifest. Aspiraţia către altă formă de Viaţă.

   Dacă la începutul secolului XX, Carl Gustav Jung se adresa, prin scrierile/ operele sale „ spiritului ştiinţific, spiritului religios, omului de ştiinţă umanist şi celui din sfera ştiinţelor naturii, artistului sau criticului de artă şi, nu în ultimul rînd, omului în genere, deoarece imaginea pe care o oferă Jung omului asupra lumii şi asupra sa însuşi reuneşte cultura secolului XX şi a secolelor anterioare, sub toate aspectele sale, iar o asemenea sinteză nu poate fi decît salutară pentru spiritul modern atît de fragmentat în specializări şi pentru sufletele noastre ciuntite de această fragmentare”( Prefaţă semnată dr. Suzana Holan, la cartea antologică Puterea sufletului, Carl Gustav Jung, Anima, Bucureşti, 1994, p. 6), Dumitru Constantin-Dulcan lansează, la începutul secolului XXI o carte şi o teorie epocală, de „ sinteză şi semnificaţia experienţelor morţii clinice”( subtilul cărţii, Mintea de dincolo), fondată pe experienţele ştiinţifice de o certă, incontestabilă şi copleşitoare autenticitate, anume a recunoaşterii vieţii de dincolo; demonstraţie ştiinţifică a existenţei spirituale.

   DUMNEZEU EXISTĂ. „ Se încheie astfel o dispută dintre Ştiinţă şi Religie, veche de peste 400 de ani. Omul şi Universul au o origine sacră, spirituală”( p. 285, op.cit.).

   Iată afirmaţia care prezintă „ in nuce” viitorul omenirii în LUMINA întregitoare a ştiinţei şi a religiei. Realitatea care nu poate fi ignorată nici de ştiinţă!

   În „ nevroza citadină a ateismului” (p.89, Imaginea omului şi imaginea lui Dumnezeu, Carl Gustav Jung, Teora, Bucureşti, 1997), nu este deloc uşor să impui această Realitate, singura care să răspundă întrebării şi problemei care afectează umanitatea şi creştinătatea: „ Unde a dispărut autoritatea binelui şi a dreptăţii, ancorată metafizic pînă acum?”( Puterea sufletului, A treia parte, p. 131).

   Trebuie, aşa cum şi Jung a făcut-o, încercînd să  menajeze „reticenţa” confraţilor,  „confruntat cu sarcina de a-mi strecura cumva corabia între Scylla şi Caribda şi-aşa cum se obişnuieşte într-o asemenea călătorie-să astup urechile unei părţi a fiinţei mele, legînd-o pe cealaltă de catarg”( p. 104, ibid.), să urmezi Calea, Adevărul şi Viaţa, cu orice chip, întru rigoarea impusă de Cunoaştere.

   Dar acest imperiu al Spiritualităţii este „ o lume, un univers spiritual cu legităţi proprii”, cum spune Prof. D. Constantin-Dulcan, care nu poate fi negat nici de către cei mai înverşunaţi şi ireverenţioşi iconoclaşti.

   Cartea se structurează pe cîteva capitole care au drept subiecte : Partea I Conştiinţa- axis mundi, Partea a II-a Experienţa morţii clinice ( personal încercată de autor, ca şi C.G. Jung), cu un Scurt istoric, Conţinutul experienţelor din moartea clinică, Studiul ştiinţific al experienţei morţii clinice. Controverse explicative, Alte argumente privind realitatea lumii de dincolo, Lecţiile experienţelor morţii clinice, Argumente majore ale unei noi viziuni despre lume, Controversata temă a reîntrupării, Pot exista comunicări cu cei plecaţi dincolo?, Între Infern şi Paradis. Cazul Dannion Brinkley, Mintea de dincolo şi copiii geniali ai noului mileniu, Concluzii şi comentarii.

   Desigur, nu este prima dată cînd citim, auzim, aflăm despre conştiinţă ( „ Conştiinţa este vicarul natural al lui Cristos”; „ Conştiinţa este vocea lui Dumnezeu în noi”, în sens moral, după Newman, in: L’homme comme DIEU, Jacques Flamand, Vermillon, Ottawa, 2012, p. 52), despre tulburătoarele şi copleşitoarele mărturii ale experienţei morţii clinice, poate şi despre multivers, despre fizica cuantică, despre continuum-^ul spaţiu- timp, despre diferitele frecvenţe care ne permit or nu să accedem în alte orizonturi, dar este prima dată cînd, personal, găsesc aserţiunea că :” S-ar fi gîndit cineva înainte de descoperirea ADN-ului că ar putea fi un punct de întîlnire dintre religie şi ştiinţă?”(s.n., p. 295, ibidem) „revoluţionează”, în contextul amintit, perspectivele omului asupra lumii.

   (În Le Phénomène humain, Teillard de Chardin notează „ conjuncţia Stiinţei şi a Religiei”, apud Jacques Flamand, op.cit. p. 96, t.n.)

   Scrieri de aceeaşi anvergură atestă fie evoluţia Universului ca fiind „în spirală” ( v. D. Constantin-Dulcan), şi de ordin psihic ( C.G.Jung: „(…) în realitatea lor psihologică, ideile religioase nu se bazează numai pe tradiţie şi credinţă, ci derivă din arhetipuri, a căror „ observare conştiincioasă”( religere!) constituie esenţa religiei”, Puterea sufletului, A patra parte, p. 94); Teillard de Chardin: „ Or, această Evoluţie universală este în curs. „ Stofa Universului, devenind gînditoare, nu şi-a desăvîrşit ciclul evolutiv”; „ În perspectivele Încolăcirii cosmice nu numai Conştiinţa devine co-extensivă Universului, ci Universul cade în echilibru şi în consistenţă, sub formă de Gîndire, pe un Pol de interiorizare supremă”, apud Jacques Flamand, idem, p.44). Fie iminenţa ei: Omraam Mikhaël Aïvanhov, în Approche de la Cité céleste, Prosveta, 1989, vorbeşte despre cel de-al şaptelea ciclu evolutiv al Universului, pe care îl asociază cu Scrisoarea către Biserica din Laodiceea:” Scrie îngerului Bisericii din Laodiceea: Iată ceea ce spune Amen, martorul fidel şi adevărat, începutul creaţiei lui Dumnezeu: Cunosc lucrările tale”*, op.cit., p. 83, t.n.).

   Toate aceste experienţe Iniţiatice revelatorii îl îndreptăţesc pe profesorul D.Constantin-Dulcan să afirme: „ Am convingerea că, în viitor, omenirea va trăi cea mai fantastică dintre experienţele cosmice, care i se pregăteşte pentru prima oară în istoria Universului” ( op. cit., p. 303).

.

  „ Lecţia pe care o putem învăţa de aici este aceea că legea fundamentală a Universului este una de ordin spiritual, moral, iar efectul său se extinde la toate structurile sale componente. Trebuie să remarcăm că prioritatea în sesizarea acestei legi a avut-o religia, în timp ce ştiinţei i-au trebuit 2000 de ani de evoluţie ca să o poată înţelege. Acesta este motivul pentru care Iisus rămîne pentru mine cel mai mare învăţător al tuturor timpurilor şi, în acelaşi timp, şi cel mai modern. Toate, dar absolut toate învăţăturile lui sunt perfect explicabile în termenii ştiinţelor moderne”( Mintea de dincolo, pp. 294-295).

   Şi: „ Consecinţele concluziilor pe care le impun cele mai noi surse de cunoaştere sunt imense, iar pe unele nici nu le putem încă intui. Eu le consider a fi adevărate revelaţii care vor marca o cotitură fundamentală ( s.n.) nu numai în istoria umanităţii, ci şi a întregului Univers.

   Este o nouă motivare, o nouă explicare a lumii, care va genera, obligatoriu, consecinţe în toate domeniile existenţei umane.

   Experienţa morţii clinice devine astfel un real instrument prin care luăm act conştient de realitatea noastră cosmică” ( op.cit., p. 303).

„Cel ce are urechi, să audă ceea ce Duhul le zice Bisericilor” ( Biblia, p. 1757)

 Această carte trebuia scrisă. Acum. De către Prof. Dr. Dumitru Constantin-Dulcan.

 O conferinţă memorabilă, electrizantă, magistrală demonstraţie şi mărturie că  Mintea de dincolo, „ ne este mai aproape decît Parisul”, cum scrie autorul**. Desigur, ca şi „ Cerul înstelat deasupra capului şi legea morală din mine”( I.Kant).

   Mintea de dincolo. O carte despre viaţă. Viaţa „de dincolo”. Viaţa eternă. Sau eternitatea vieţii.O carte epocală, cum am îndrăznit să afirm.

   Dar nici o prezentare a evenimentului nu egalează plăcerea şi fericirea lecturii. Pas cu pas se „ demontează” ne- credinţa. Har Domnului că ne-a înlesnit această întîlnire în Duh şi în Adevăr. În LUMINĂ.

   Dacă André Malraux a afirmat că „secolul XXI va fi religios or nu va fi deloc”, Profesorul Dumitru Constantin-Dulcan parafrazează, spunînd: „ secolul XXI va fi spiritual or nu va fi deloc”!

   Regalul a fost organizat în parteneriat cu Teatrul Pastia (sala arhiplină!), în data de 6 iunie 2013; moderator, Valentin Ajder, directorul editurii Eikon. Prezentarea lucrării: Pr. Dr. Costică Popa şi Marius Vlădeanu. Moment interpretativ: S.Francu, directorul teatrului şi actor.

                                                                                                Virginia Bogdan

––––––––––––––––––––––––––––––––––

* „ Iar îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: Aşa grăieşte Amin-ul, Martorul cel credincios şi adevărat, începutul zidirii lui Dumnezeu: Îţi ştiu faptele(:..).” ( Biblia sau Sfînta Scriptură, EIBM al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, Apocalipsa, Cap. 3, 14, p. 1757).

** „ O inimă dreaptă şi morală constituie condiţia formală şi ştiinţifică a unui spirit poetic” ( Jacques Flamand, op.cit., p. 70, t.n.)

Invitaţie la Cunoaştere. O voce singulară.

„ Pentru înţelegerea lucrurilor religioase nu mai există astăzi altă cale de acces decît cea psihologică”

                                                                         Carl Gustav Jung

Am trăit, de curînd, bucuria de a-l revedea pe domnul Profesor Univ. Conf. Dr. Dumitru Constantin Dulcan, cu prilejul celei de-a doua veniri la Focşani.

   Dacă acum doi ani ne-a onorat cu ocazia lansării cărţii Mintea de dincolo (voi republica articolul dedicat acelui eveniment), de astă dată subiectul conferinţei susţinută la Ateneu, în 12 septembrie 2015, a fost Cunoaştere şi Conştiinţă.

Asaltat de-a dreptul de publicul din sală, dornic de a cunoaşte, de a fi consiliat, de a şti, domnul Profesor a răspuns cu promptitudine, cu amabilitate, la mai toate întrebările, deşi timpul a fost scurt. Faptul dovedeşte cît de multă nevoie de a cunoaşte domină lumea de astăzi. Cît de multă nevoie de a cunoaşte Adevărul. Mai ales dacă aceasta se face prin intermediul unui reputat om de ştiinţă, deci avizat.

   „ Este nevoie ca oamenii de pe întreg globul pămîntesc să se unească pentru a pregăti o nouă etapă în istoria lumii”.

                 ( Mintea de dincolo, 2013, Eikon, Cluj-Napoca, pp. 194-196, subcap. „ Adevărul de dincolo-singurul Adevăr” in: Dumitru Constantin Dulcan, Un promotor al noii spiritualităţi, Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca,2015, p.302)

   Experienţele de moarte clinică sunt experienţe a căror realitate nu poate fi ignorată şi cu un mesaj indubitabil. Cei care le încearcă şi revin în lumea aceasta au misiunea:” să ne comunice nouă, oamenilor, că drumul pe care mergem este unul eronat, periculos şi să ne spună, în acelaşi timp, care este Adevărul despre noi” ( ibid., p. 302).

   Comunicarea presupune, desigur, conştientizarea* şi conştiinţa.

            „ Conştiinţa, atît la nivel Cosmic, cît şi la nivel uman, devine mentorul, creatorul întregii lumi”( id., p. 299).

Nu este de mirare, pe cale de consecinţă, apropierea Ştiinţei de Religie.

Arbitraritatea este exclusă, căci Dumnezeu este Cunoaştere, Cunoscut şi Cunoscător în acelaşi timp.

                   „ Învată-mă bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, că în poruncile Tale am crezut”( Psalmul 118,66)

Cert este că scrierile şi spusele domnului Profesor atestă o Iniţiere mai presus decît înţelegerea multora dintre noi. Şi o fină şi autentică invitaţie la Cunoaştere. Fascinanată.

Virginia Bogdan

* Şi ştiinţa şi religia au rolul de a conştientiza. Dacă C.G. Jung pledează pentru reîncarnare(regresia în timp în stare de hipnoză, analiza arhetipurilor nu aduc „în prezent” secvenţe neştiute, simboluri şi istorii greu accesibile în stare de formală conştiinţă?!) folosind ca argument episodul biblic al „orbului din naştere”, acelaşi episod poate fi interpretat de către biserica ortodoxă-care nu admite reîncarnarea-drept o revelare a capacităţii de cunoaştere, prin miraculoasa vindecare înfăptuită de Iisus Hristos. „ Şi Iisus a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, pentru ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi”( Ioan, cap. 9,39). Căci „ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască”( Luca. Cap.24,16) dar:” Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut de ei”(Luca. Cap.24, 31).

by

Referinţă Bibliografică

VIRGINIA BOGDAN: REPERE CULTURALE FOCŞĂNENE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 21 septembrie 2015