MILCOV DRAG, IUBIT DE ZEI
Râu de graniţă, cu rost,
Apă blândă de unire,
Amazon dacă-ai fi fost,
Te sorbeau într-o clipire.
Şi din râu cu apă-n valuri,
Te-ai făcut un drum curat,
Flori ţi-ai înflorit pe maluri,
Fraţii i-ai apropiat.
Când s-a întins Hora Unirii,
Te-ai secat de dragul ei,
Ai dat girul întregirii,
Milcov drag, iubit de zei!
MĂ LEAGĂ VATRA ŞI CUVÂNTUL!
E mult de când măsoară ceasul
Trecerea noastră pe Pământ,
I-ascult şi inima şi glasul
Şi simt prin ele legământ.
Mă leagă timpul cel mănos,
Mă leagă cântul şi durerea,
Mă leagă visul de frumos,
Mă leagă vorba şi tăcerea.
Mă leagă oamenii frumoşi,
Mă leagă vatra şi cuvântul
Şi toţi vitejii mei strămoşi,
Mă leagă viaţa şi mormântul.
NEMURITORII
Nu vin, nu pleacă şi nu spun,
Au fost tot oameni şi-s apoi,
S-au dus fără de rămas-bun,
Dar sunt mereu prezenţi în noi.
Eu cred în nemurirea lor,
Le simt în mine trăinicia.
Sufletul lor îmi e izvor
Şi-mi dăruieşte veşnicia.
Încerc, de dragul lor, de dor,
Către urmaşi o plecăciune,
Să facă nemurirea lor
Icoană pentru rugăciune.
Şi mă mai rog ca nemurirea
Acestui neam nemuritor,
Să-i fie veşnică menirea!
Să mor în locul tuturor!
––––––––––––
Virginia Vini POPESCU
24 ianuarie 2016
Alexandria