MAREA MEA IUBIRE
Va recunosc, iubirea-mi mare
Şi idolul ce l-am avut,
Dar nu mai ştiu şi ziua-n care
În viaţa mea a apărut.
Parcă eram pe-o bancă-n parc,
Parcă citeam într-un apus,
Parcă priveam la cer cu drag,
Parcă venea, parcă s-a dus…
Rămâne marea mea iubire
Şi-o recunosc în neuitare,
Fiindcă-l iubesc spre nemurire,
Pe Eminescul nostru mare.
TEIUL Supremule cu flori de aur Şi cu parfum îmbătător, Mireasma ta e un tezaur De viaţă veşnic dătător! Cu-a sufletului meu splendoare Te-mbrăţişez cum se cuvine, Sub umbra ta mângâietoare Zidesc în versul meu destine. În floarea ta cotropitoare Îmi aflu clipa-n bucurie, Luceafărului du-i scrisoare De dragoste şi veşnicie.
DOR NEÎMPLINIT
Marea se zbate prin maree,
Soarele-şi scaldă al său chip,
Şi oamenii ca prin tranşee
Se-ntind pe plaje cu nisip.
A fost să fim vecini cu ea,
Aşa au hărăzit profeţii,
Iar valul ce i se spărgea
De-atunci îşi caută poeţii.
La mii de musafiri zâmbeşte,
Prin voia lor le dă iubirea,
Dar pe poeţi îi răscoleşte
Zbuciumul ei şi preatrăirea.
Cel mai puternic a durut-o
-Şi povesteşte cu mâhnire-
Că Eminescu n-a văzut-o,
Dar a pictat-o-n nemurire.
Rămâne dor neîmplinit,
Căci clipa-i soră cu uitarea,
Pe malul său nu s-a trăit,
Când marea îi plângea plecarea.
––––––––––
Virgina Vini POPESCU
15 ianuarie 2017
Alexandria
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..