,,RĂSFOIND FILELE VIEȚII” ÎMPREUNĂ CU O DOAMNĂ A SCRISULUI ROMÂNESC
Este minunat să știi că, din când în când, ți se dă câte un semn de gând pur și frumos. Nu sunt mulți cei care o fac. În ce mă privește, printre ei se află scriitoarea româno-canadiană, teleormăneanca Elena Buică. Aflată la vârsta unui frumos bilanț, mi-a trimis de curând cartea sa ,, Răsfoind filele vieții”, apărută la Editura ,,Armonii Culturale”, 2025.
Doamna Elena Buică scrie în Canada, unde locuiește de mulți ani, publică și tipărește cărțile în limba română, totul fiind pătruns de simțire românească, precum și de recunoștință pentru țara de adopție. Pe coperta finală a cărții mărturisește: ,,Fondul ancestral de simțire românească ne învață că acel cuvânt ,,acasă” nu este un loc anume, ci este un sentiment”.
Motivația muncii sale este strecurată cu eleganță în multe locuri ale cărților scrise, fiind sintetizată în acest caz astfel : ”Mi-ar plăcea să aflu că aceste rânduri pot să aline inima cititorului și, treptat, să devină o oglindă, reflectând frumusețea, inocența, înțelepciunea și iubirea care sălășluiesc în sufletul fiecăruia dintre noi. Nu știu cât vor dăinui în timp scrierile mele, dar știu că am încercat să deschid o ușă spre universul în care se află o lume de înțelegere și armonie, așteptând să fie descoperită de cei care sunt dornici să trăiască în frumusețea cuvântului “.
Cuvintele mele sunt confirmarea că mă aflu printre cei care au citit cam toate cărțile sale și s-au bucurat, cu fiecare, de înțelepciunea celor împărtășite, a esenței unei vieți trăite în frumusețea și recunoștința darurilor primite de la ,, pronia cerească” și valorificarea lor cu toată forța de care poate da dovadă o personalitate puternică.
Pe coperțile superbe ale cărții, dublate de semicoperți, toate având culoarea soarelui la miez de zi, autorul lor, poetul român stabilit în Australia, George Roca, a așezat artistic nu mai putin de patru tablouri cu imaginea autoarei marcând diferite file ale vieții, dar purtând o caracteristică comună: zâmbetul.
Cartea ,,Răsfoind filele vieții” cuprinde șase capitole, un ,,Cuvânt înainte” și o ,, Fișă de scriitor”. Este dedicată colegului nostru de condei, scriitorului teleormănean Nicolae Dina, ,, în semn de aleasă prețuire”. Deschiderea cărții este făcută de scriitoarea Emilia Stroe prin ,, Cuvânt și imagine în scrierile Elenie Buică – Buni . Cuvânt înainte”.Fiecare capitol poartă un titlu sugestiv, în deplină concordanță cu conținutul și trăirea autoarei la scrierea filelor. Astfel : Cap. I: ,,Țigănești-Teleorman-Leagănul copilăriei mele și Pickering-Toronto-șezlongul senectuții “; Cap. II: ,, Gânduri la senectute “; Cap. III: ,,Caut mereu cuvântul cel mai limpede precum argintul. Interviuri.“; Cap. IV: ,, Note de lectură personale “; Cap. V: ,,Să trăiești întru mulți ani, Buni!”; Cap VI: ,, Cronici, comentarii, sinteze literare și alte puncte de vedere“.
Tigăneștiul natal rămâne mângâerea cea dintâi a autoarei și sufletul tuturor scrierilor sale, capitolul frumuseții și nostalgiei. În carte sunt eseurile prin care scriitoarea retrăiește și ne reamintește și nouă, celor de pe aceste meleaguri, precum și românilor, în general, despre farmecul copilăriei, istoria unor vremuri trecute, obiceiurile din familiile românilor în zilele de sarbatoare religioasă, etc.
În egală măsură a trăirilor, autoarea așază, cu farmecul cuvintelor îmbălsămate de semnificații stilistice, obiceiuri, comportamente, stiluri ale civilizației canadiene, respectiv evenimente trăite în orașul Pickering, pe care-l definește cu frumoasele cuvinte :
,,șezlongul senectuții”.
Implicată sufletește total, ne prezintă cu un farmec fară margini cel mai important eveniment al familiei, petrecut pe meleagurile canadiene, respectiv nunta nepotei sale Mara. Plină de bucuria de a fi prezentă, bunica-scriitoare, artistă a cuvântului nu a pierdut ocazia de a le transmite mirilor și participanților la eveniment cuvinte înțelepte și urarea lui Cosbuc din magistrala poezie ,, Nunta Zamfirei “: ,, //(..) Cât mac e prin livezi /Atâția ani la miri urez/ Și un prinț la anul ! blând și mic ,/ Iar noi să mai jucăm un pic / Și la botez//.”
Interviuri remarcabile, urări ale prietenilor și cititorilor, întâlniri cu scriitori români din țară și din Canada, evenimente importante de la Observator, mulțumiri pentru cei care i-au deschis ușa la intrarea în literatură, sunt file ale vieții răsfoite în jurul anilor care au marcat al noulea deceniu.
Cartea este pastelată cu o mulțime de imagini simbol cu oameni dragi, evenimente semnificative, locuri vizitate și activităti descrise, lucru care-i dă o nota plăcută în plus.
La frumoasa vârstă, autoarea ne destăinuie și speră : ,,Scrierile mele sunt gânduri și trăiri zămislite în vâltoarea vieții sau în ceasurile de singurătate, sunt adevăruri neșterse de vreme, despre care sper ca, măcar câteva, să rămână după ce boarea neantului mă va duce cu sine”.
Într- adevăr, scrierile îndrăgitei scriitoare, mângâiată de noi toți cu diminutivul ,, Buni”, sunt pline de întelepciune, luciditate și sunt exemple pozitive pentru orice cititor.
Pentru tot ce face, merită să ne plecăm fruntea și să-i dorim, în concordantă cu titlul Capitolului V: ,, Să trăiești întru mulți ani, Buni! ” La acest gând, atașez și poezia ,, Mă întorc acasă de Înălțare” , pe care i-am dedicat-o în volumul ,,Între porți de Univers”, apărut la Editura Anamarol, București, 2016:
MĂ ÎNTORC ACASĂ DE ÎNĂLŢARE
Scriitoarei Elena Buică
Îmi fuge soarta, îmi fuge talpa,
Le însoţesc şi eu prin lume,
Şi uit de mama, şi de tata,
Şi de miresmele nebune.
Trăiesc din gânduri ce mă-ndeamnă
La răscoliri de taină-aleasă,
Dar dorul mamei mult înseamnă
Şi-mi cheamă sufletul acasă.
Mă tot visez dormind în crâng,
Lângă fântâna cu găleată,
Unde mormintele îşi plâng
Istoria demult uitată.
Când obosesc de drum nebun,
Când forţa nu mai are forţă,
Mă întorc în satul meu cel bun,
Să îmi aprind o nouă torţă.
Mă întorc acasă de-Înălţare,
Când bate toaca-n satul meu
Şi simt, din binecuvântare,
Că mă înalţ, prin EL, şi eu.
VIRGINIA VINI POPESCU


