Să judece pe vii și morți cu vrere,
Căci fost-au mulți ce-au murdărit cu știre
Cel unic Dar de Viață prin Iubire
Și se-nchinau la idoli, bani și-avere.
Răbdarea Lui divină nu-i zidire
Iertării lor! Cu false caractere,
Deci, mincinoși, aflându-se-n cădere,
Lipsiți de har, n-au gând înspre smerire.
Sunt iubitori ai vieții în păcate,
Dar Dumnezeu nu-i pierde de îndată,
Le dă răgaz să șteargă rele fapte,
Oferă căi spre judecata dreaptă.
Se mânie când pilde-s lepădate,
Deschide uși spre partea-ntunecată.
by