Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » MIHAI EPLI: LIRICE (I)

MIHAI EPLI: LIRICE (I)

Demiurg mort

 

Derulantă viaţă demiurgică

port în sufletu-mi gol.

Te caut în universul muritor

stins de lacrimile-mi de dor –

zeiţă safirică în neant uitată.

 

Azi mă uit la luna circulară

de stele albastre luminată

prin ochii tăi mari oglindită

zeiţă safirică de mine uitată.

 

O inimă solitară

bate ca o clepsidră ancestrală

în fiecare zi, înfocată

de amorul tău… safirică astră.

 

Timpul mă mângâie

cu raze de soare

pe chipu-mi căzut în palme

pe inima mea ce încet-încet bate.

 

 

 

Înger phoenixian

 

Noaptea

din scrum se naşte o stea –

chipu-ţi angelic oglindeşte în ea.

 

Tenebrozitatea

încarcă cu speranţă

lumina phoenixiană.

Sufletul meu gol –

însetat de androginică iubire,

însângerat de melancolie.

 

Noaptea

universul plânge,

stelele moarte

cad pe faţa mea.

 

 

 

Noapte albastră

 

O noapte albastră

trece încet-încet –

lumina tenebră

atinge în fiecare clipă

inima mea, ce bate

ca o Clepsidră.

 

Azi mă pierd în tine,

în androginică iubire,

nemuritoare,

născătoare de stele.

 

Zadarnic… călătoresc.

Sunt

demiurgul mort ce privesc

paşii timpului… cancerizat

de dorul amorului deşart.

Respir universul înlăcrimat

de ochii tăi ce m-au luminat –

profund.

 

 

 

Melancolie

 

Azi

mă simt atât de gol –

solitar,

într-un tandru bar,

aştept Marea Trecere

lângă o sticla de bere.

 

Cu lacrimile-mi grele,

încărcat de melancolie,

aştept o strălucire,

licărirea ochilor tăi

căprui selenari –

ce oglindesc în inima-mi vie.

 

 

 

Mahmureală

 

Mahmureală literară colosală

simt noaptea –

când luna albastră luminează

faţa mea, inima-mi rubinie,

sufletul măcinat de melancolie.

 

Sentiment de mahmureală,

beţie amorezantă stelară.

Albastrul dor trece încet-încet,

tu eşti departe, eu cât mai aproape

de universul finit –

de al meu gând.

 

Departe de Univers… tot mai aproape de tine

iubita mea născătoare de stele

alină-mi sufletul amorezat, însetat,

neatins de lacrimile-ţi deşarte,

ambrozie titanică… oglinda vieţii mele.

 

 

 

Indecis

 

Indecis pe soartă şi speranţă,

între Rai şi Iad,

lumină şi întuneric,

mi-am găsit liniştea eternă.

 

Astru însetat de amor sunt,

dispărut în plumburiul fum,

ceaţa sufletului meu melancolic

însetat după sărutu-ţi deşertic,

iubito cu darul ambroziac,

fată morgana născută din scrum.

 

 

 

Sentiment demiurgic

 

E noapte în sufletul meu,

aştept lumina ochilor tăi safirii –

amorul ce m-a transformat azi în zeu,

dorul enigmatic, cu lacrimi rubinii.

 

E noapte cu stele ce încet-încet pier

când profund sentiment muribund simt

în inima mea… giuvaiericul cer

încarcă cu lumină golul din eter.

 

Stelele cad pe sufletu-mi gol,

universul plânge –

mi-e atâta de dor…

 

 

 

Poza goală

 

O poză goală,

arsă ca scrumul de ţigară,

stea muribundă ai rămas

în tenebroasa noapte,

albăstrită de astre –

tu eşti a mea ancestralitate.

 

Nu mai fac un pas

de Cronos atras

cu un titanic suspans –

aştept nemurirea

încălzit de lumina ta,

suspin ameţit de ambrozie,

ne-ncetat cuget la tine.

 

Mă numesc EPLI MIHAI şi m-am născut în Baia Mare, judeţul Maramureş, la 2 septembrie 1989.

Clasele primare le-am urmat la Şcoala „Petre Dulfu”, iar anii de gimnaziu la Liceul Teoretic „Nemeth Laszló” din Baia Mare. Clasele IX-XI le-am urmat la acelaşi liceu, profilul Filologie. După o scurtă perioadă de timp, am absolvit, la seral, Liceul „George Pop de Băseşti”, cu sediul în cadrul Colegiului Economic „Nicolae Titulescu” din Baia Mare.

M-am înscris la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, secţia Română-engleză, respectiv Limba şi Literatura Română.

 

 

 

Facebooktwitterby feather