Demiurg mort
Derulantă viaţă demiurgică
port în sufletu-mi gol.
Te caut în universul muritor
stins de lacrimile-mi de dor –
zeiţă safirică în neant uitată.
Azi mă uit la luna circulară
de stele albastre luminată
prin ochii tăi mari oglindită
zeiţă safirică de mine uitată.
O inimă solitară
bate ca o clepsidră ancestrală
în fiecare zi, înfocată
de amorul tău… safirică astră.
Timpul mă mângâie
cu raze de soare
pe chipu-mi căzut în palme
pe inima mea ce încet-încet bate.
Înger phoenixian
Noaptea
din scrum se naşte o stea –
chipu-ţi angelic oglindeşte în ea.
Tenebrozitatea
încarcă cu speranţă
lumina phoenixiană.
Sufletul meu gol –
însetat de androginică iubire,
însângerat de melancolie.
Noaptea
universul plânge,
stelele moarte
cad pe faţa mea.
Noapte albastră
O noapte albastră
trece încet-încet –
lumina tenebră
atinge în fiecare clipă
inima mea, ce bate
ca o Clepsidră.
Azi mă pierd în tine,
în androginică iubire,
nemuritoare,
născătoare de stele.
Zadarnic… călătoresc.
Sunt
demiurgul mort ce privesc
paşii timpului… cancerizat
de dorul amorului deşart.
Respir universul înlăcrimat
de ochii tăi ce m-au luminat –
profund.
Melancolie
Azi
mă simt atât de gol –
solitar,
într-un tandru bar,
aştept Marea Trecere
lângă o sticla de bere.
Cu lacrimile-mi grele,
încărcat de melancolie,
aştept o strălucire,
licărirea ochilor tăi
căprui selenari –
ce oglindesc în inima-mi vie.
Mahmureală
Mahmureală literară colosală
simt noaptea –
când luna albastră luminează
faţa mea, inima-mi rubinie,
sufletul măcinat de melancolie.
Sentiment de mahmureală,
beţie amorezantă stelară.
Albastrul dor trece încet-încet,
tu eşti departe, eu cât mai aproape
de universul finit –
de al meu gând.
Departe de Univers… tot mai aproape de tine
iubita mea născătoare de stele
alină-mi sufletul amorezat, însetat,
neatins de lacrimile-ţi deşarte,
ambrozie titanică… oglinda vieţii mele.
Indecis
Indecis pe soartă şi speranţă,
între Rai şi Iad,
lumină şi întuneric,
mi-am găsit liniştea eternă.
Astru însetat de amor sunt,
dispărut în plumburiul fum,
ceaţa sufletului meu melancolic
însetat după sărutu-ţi deşertic,
iubito cu darul ambroziac,
fată morgana născută din scrum.
Sentiment demiurgic
E noapte în sufletul meu,
aştept lumina ochilor tăi safirii –
amorul ce m-a transformat azi în zeu,
dorul enigmatic, cu lacrimi rubinii.
E noapte cu stele ce încet-încet pier
când profund sentiment muribund simt
în inima mea… giuvaiericul cer
încarcă cu lumină golul din eter.
Stelele cad pe sufletu-mi gol,
universul plânge –
mi-e atâta de dor…
Poza goală
O poză goală,
arsă ca scrumul de ţigară,
stea muribundă ai rămas
în tenebroasa noapte,
albăstrită de astre –
tu eşti a mea ancestralitate.
Nu mai fac un pas
de Cronos atras
cu un titanic suspans –
aştept nemurirea
încălzit de lumina ta,
suspin ameţit de ambrozie,
ne-ncetat cuget la tine.
Mă numesc EPLI MIHAI şi m-am născut în Baia Mare, judeţul Maramureş, la 2 septembrie 1989.
Clasele primare le-am urmat la Şcoala „Petre Dulfu”, iar anii de gimnaziu la Liceul Teoretic „Nemeth Laszló” din Baia Mare. Clasele IX-XI le-am urmat la acelaşi liceu, profilul Filologie. După o scurtă perioadă de timp, am absolvit, la seral, Liceul „George Pop de Băseşti”, cu sediul în cadrul Colegiului Economic „Nicolae Titulescu” din Baia Mare.
M-am înscris la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Tehnice Cluj-Napoca, Centrul Universitar Nord din Baia Mare, secţia Română-engleză, respectiv Limba şi Literatura Română.


