Unii scriitori ne marchează existenţa, chiar dacă nu-şi propun acest lucru. Prin mesajul scrierilor, prin adevăruri emise, prin fantastica lor capacitate de a ne atrage atenţia, de a ne stârni curiozitatea. Alţi scriitori zidesc fără să-şi propună, sau fără să-şi închipuie prestanţa edificiului. Temple ale iubirii, sau, ctitoresc temple ale exprimării. Va rămâne scriitorul Gheorghe Andrei Neagu în memoria cititorilor săi prin construcţia poetică a unui templu al iubirii? Sau, poate prin construcţia unui mit demolat, cel al unui regim ingrat, al comunismului totalitarist, demolat cu,,Arme şi lopeţi,,? Sau…cel mai probabil prin zidire , cărămidă cu cărămidă, timp de cincisprezece ani, al unui templu al exprimării colective, prin fondarea revistei Oglinda literară?! Nu pot să-mi susţin ideea, să transmit mesajul, fără să mă leg de această cifră:15! Cincisprezece ani! O vârstă frumoasă. A inocenţei şi a cunoaşterii. Considerată ca şi o viaţă de om, o viaţă încărcată de evenimente, de bucurii şi realizări, de dezamăgiri şi neîmpliniri, această perioadă – cincisprezece ani – a marcat vieţile multor creator de frumos prin cuvânt. Concentrată într-un nume, perioada poate fi numită simplu, revista Oglinda literară. Care, din motive de neînţeles a încetat să apară. A fost odată…OGLINDA LITERARĂ – vor spune unii. Nu mai există. Iar eu mă încăpăţânez şi spun,: cel ce a ,,născut-o,, – ca un tată iubitor, şi nu o spun numai eu), suferă. Acestui ,,tată,, noi, toţi membri ai cenaclului ,,Duiliu Zamfirescu,, şi ai Asociaţiei cu acelaşi nume, îi spunem un sincer LA MULŢI ANI! la împlinirea anilor, chiar dacă hazardul i-a dăruit o…dezamăgire:imposibilitatea continuităţii revistei. De aceea noi, amicii domniei sale, îi reamintim că-i datorăm preţuire şi iubire. Pentru realizarea proiectului ,, revista Oglinda literară,, – pentru prietenia demonstrată, pentru că a existat şi există în vieţile noastre. Pentru că, noi toţi ştim, revista fondată a trăit cincisprezece ani, datorită strădaniilor domniei sale. Acesta este mesajul nostru pentru scriitorul Gheorghe Neagu. Iar pentru cel mai important rol jucat în viaţa culturală locală şi naţională, acela de om cultural,( fiind meritul primordial din viaţa socio-culturală a domniei sale), merit demn de admiraţie şi respect,îl asigurăm de preţuirea noastră este nemărginită. Scriitorul Gheorghe Andrei Neagu a zidit spiritualitate în judeţul de adopţie, Vrancea. A promovat, prin publicaţia manageriată de domnia sa, tinere talente şi a mediatizat scrierile condeierilor vrânceni şi a celor din ţară, contribuind valoric la bunul renume al judeţului. Îi mulţumim că, prin întreaga sa activitate literară a îmbogăţit patrimoniul literar, bucurându-şi cititorii. Şi-i mai spunem, noi, prietenii şi colegii de cenaclu şi de redacţie ai revistei, mai mult, îl asigurăm că, oglindaliterară n-a murit. Nu încă. Ea există şi va exista în inimile noastre atât cât domnia sa iniţiatorul, fondatorul ,,născătorul ,,ei – GHEORGHE ANDREI NEAGU – va trăi. Iar noi, colegii şi amicii domniei sale ne responsabilizăm, iar prin tot ceea ce vom face şi vom zice, să susţinem şi să menţinem vie, în memoria cititorilor ei, esenţa revistei Oglinda literară există pentru totdeauna ca şi fondatorul ei: …cincisprezece, paisprezece, treisprezece, etc… şi până în cea de pe urmă clipă.
O întrebare retorică: oare, n-ar fi meritat acest scriitor – Gheorghe Andrei Neagu – felicitări din partea oficialităţilor într-un cadru festiv ?


