Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » ESEU » 2024, seara de Ajun…! Înflorește iubirea-n aducerile-aminte de părintele Constantin Bîrdeanu

2024, seara de Ajun…! Înflorește iubirea-n aducerile-aminte de părintele Constantin Bîrdeanu

Ajun de An Nou 2025…! Am adunat până aici atâtea emoții neclintite ca piatra în sufletul meu, întocmai pentru că sunt curgătoare ca apa prin aminiri…! Sunt gândurile mele, dar dacă le-aș închide cu lacăt în absurdul tainelor celui ce dintre două adevăruri are a tăinui trei, nu s-ar mai vedea iubirea din ele și dacă nu s-ar mai vedea, mie mi s-ar părea că nu fac decât să calomniez iubirea…!

Pentru mine iubirea trece mai repede decât clipa, dar nu topindu-se, ci repetându-se, de parcă de la o clipă la alta e o trecere a ceva neînceput și nesfârșit, ca soarele venind de neunde și plecând nicăieri, doar răsturnându-se pe partea cealaltă a pământului ca să se odihnească  și el – există oriunde și dintotdeauna, doar că uneori îl vedem, alteori nu…! Nu vreau să spun că între iubire și neiubire diferența este că nu există. Dimpotrivă, eu cred că iubirea este pretutindeni și demonstrată de lumina lumii, ca soarele, doar neiubirea se pune de acord cu provizoratele  părerii, cât timp soarele coboară la așternutul lui traversând preț de o noapte calea de la penumbre la întuneric.

Ajun de An Nou, 2025. Făgaș de timp între ani. Crâmpei de soare și candoare în inimi pentru fiecare. Numai ursul morocănos poate că nu cunoaște de la natura sa pacea sufletului, însă mai sunt și oameni supărați, adânciți în propriile pătimiri. Mă gândesc, spunând aceasta la doamna mea dragă, preoteasa Nicoleta de la Drobeta Turnu-Severin care anul ce în numai câteva ore va pleca din timp a pierdut pe omul ei drag, bunul, blândul preot Constantin Bîrdeanu și la îngerașul lor de domnișoară frumoasă ca o floare grațioasă într-un răsărit de soare, talentată interpretă de muzică populară deja urcată până la răscrucea versanților folclorului românesc, cuceritoare a trofeului Festivalului Concurs Național de Muzică Folclorică „Benone Sinulescu” de la Buzău, a II-a ediție, 2019, Ziana.

Gândul meu  e un tablou al meu însumi, curat ca lacrima în ce spun, ca o prelungire identică a ce simt din toată ființa mea – un tablou înrămat cu nimic mai frumos de adevărat ca întocmai ceea ce spun și mai sus, în preambulul acestui eseu afectiv…!

Minunat de duios se-mbrățișează crengile sălciilor înflorite cu flori de zăpadă și dor pe malurile Dunării la Drobeta Turnu-Severin, sub lumina ochilor preotesei Nicoleta și crăiței ei frumoase, Ziana. Farmecă baletul umbrelor de platină și lucirile de stele pe oglinzile Dunării înghețate la țărmuri, înduioșează sălciile suspinătoare, înghețate, zidurile înghețate, iederele înghețate, ferigile înghețate, păpurișul înghețat, arinii înghețați, pinii înghețați, scaieții înghețați, iarba înghețată, frunzele înghețate, alaiul nupțial de pădure înveșmântată legendar ca de nuntire voievodală în prag de ianuarie, la Drobeta Turnu-Severin, lângă malurile Dunării în care se-oglindește așezarea aceasta mirabilă cu istorie și poveste…!

Cântecele sunt aici darul bucuriei și încântării într-un car astral tras de o stea, steaua Zianei. E atât de frumos orașul învelit în poleială albă, încât parcă se scutură cerul ca o livadă și cad flori albe deasupră-i. Odată aninate pretutindeni cât vezi cu ochii, florile cerului se prefac de sticlă…! Multe, atât de multe flori alb argintii îmbracă orașul Drobeta Turnu-Severin, încât nu s-a născocit ca să le numere altcineva ori altceva decât semnul infinit.

Între ele, stelele alb argintii, pentru cine le vede, pentru cine le simte și pentru cine le înțelege, gândurile mele de dor de părintele Constantin Bî   rdeanu aștern aducerea aminte ca o-ntrebare: ce faci părinte, cum e acolo.., aici, iată, ai semănat iubire și iubire înflorește…!

(Aurel V. ZGHERAN)

Facebooktwitterby feather