Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Mónika Tóth: CUVINTELE (poezii)

Mónika Tóth: CUVINTELE (poezii)

cuvintele

dimineaţă de aprilie
vântul nu bate
cuvintele nu se nasc
silabele nu invită la dans
iubirea nu răsare ori apune
numai moartea înfloreşte în fiecare secundă

iubite

zi și noapte
mă frământă gândurile
nici versurile nu-mi alintă durerea
zi și noapte în casa mea e întuneric
fiecare cameră e plină de mucegai și
amintiri neplăcute
mi-e greu să sper
să respir
să lupt
iubite
când se schimbă totul?
viața
când faci curețenie în odaia mea?

Ce este poezia

Ce este poezia?
O frumoasă floare de lotus?
Un cer cu mii de pete?
Umbra casei?
O toamnă cu miros de frunze ruginite?
Sau al cincilea element?

tac

călcându-mi umbra
oamenii şoptesc sunt
o păpuşă de ceară
o hartă
o statuetă ciobită
o ipoteză
o haină zdrenţuită
amintirea unui flacon cu parfum
tac buzele sunt ecou

cuvintele nu se nasc

 

vântul nu bate
cuvintele nu se nasc
silabele nu invită la dans
iubirea nu răsare ori apune
numai moartea înfloreşte în fiecare secundă

numai pentru mine

nu te caut
pot să zbor şi respir fără tine
ochii nu plâng
privirea nu se răzbună
îmi place tihna şi singurătatea
amintirea ta moale şi
sânii mei formă de mere
astăzi, o să-ţi înec amintirea
ca să pot trăi liniştit
numai pentru mine

numai un fir..

nu te caut
pot să zbor şi respir fără tine
ochii nu plâng
privirea nu se răzbună
îmi place tihna şi singurătatea
amintirea ta moale şi
sânii mei formă de mere
astăzi, o să-ţi înec amintirea
ca să pot trăi liniştit
numai pentru mine

Mónika Tóth
Facebooktwitterby feather