Nemuritorii

Nu vin, nu pleacă şi nu spun!

Au fost tot oameni, sunt  apoi,

Se duc fără de rămas bun,

Dar sunt mereu prezenţi în noi!

Eu cred în nemurirea lor!

Le simt în mine trăinicia!

Sufletul lor îmi e izvor

Şi mă uimeşte veşnicia!

Încerc de dragul lor, de dor,

Către urmaşi o  plecăciune:

Să facă nemurirea lor

Icoană pentru rugăciune!

Acestui neam nemuritor

Să-i fie veşnică trăirea!

Să  mor în locul tuturor,

Spre a-și păstra el nemurirea!

Plânge Balcicul!

Iubirea ei nu va apune,

Soarele ei mereu răsare,

Simbol de patrie rămâne,

O inimă nemuritoare!

Secunda vieţii-i se aude

De la plecarea-n veşnicie

Şi rezonanţa ei ascunde,

Multe tristeţi şi bucurie!

O plânge Balcicul şi ţara

Şi  plângem noi şi nemurirea,

Să-i uşurăm în veci povara,

Pentru că ea ne-a dat Unirea!

(Poezie dedicată Reginei Maria a României)

Şarja de la Prunaru

Mă doare ziua de decizii,

Când vieţii i se taie dreptul,

Când hărţii i se fac incizii,

Când sabia pătrunde pieptul!

Un glas colonel răsună!

Apare regimentu-n stele!

Şarja Prunaru se răzbună!

Soldații strălucesc în ele!

Imnul se-nalţă către Cer,

Statuia-şi pleacă fruntea lată,

Prin ea vorbeşte-un cavaler

Cu vocea calmă, măsurată:

Trăi-vom într-o altă lume,

Prin jertfa noastră săvârşită!

Șarja Prunaru e un nume,

Pentru o țară reîntregită!

VIRGINIA VINI POPESCU

by

Referinţă Bibliografică

SOARELE LOR, MEREU RĂSARE!, Grupaj poetic – VIRGINIA VINI POPESCU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 23 mai 2015