De-o fi să-și piardă pomul vieții mele
Și ultima sa frunză, tot n-aș plânge;
Aș săruta tot luciul dintre stele,
Spre a mai scrie tot ce pana-mi strânge.
*
De s-o-ntâmpla ca lampa-mi ciob din smoală
Să-ajungă, când o fi să calc cu stângul,
Voi aduna scântei din cer în poală,
Cu vise sacre-oi umple-atunce crângul.
*
De-o fi să mă-ncălzească fire dalbe
Pe creștetul gătit cu-ai toamnei struguri,
Din rime îmi voi coase scumpe salbe,
Volume aduna-voi lin din muguri.
*
Iar, dacă-o fi, în lumea asta vie,
Să simt că-mi muruiește coapsa lutul,
N-o să-mi croiesc armuri sau cochilie:
Nu-averea vană, cartea mi-e avutul!
*
De-oi apuca vreo scamă din secundă
Să îmi așeze-n față patimi: droaie,
N-oi sta, ca dezndejdea să-mi pătrundă
În vene, ci cu vers voi sta și-n ploaie.
*
De-o îndrăzni mileniul să renască
Grea pizmă între semenii de-aice,
Iubirea-mi cea etern nepământească
Va fi poem, spre cer să îi ridice.
*
De-o fi cu teanc de slove să mă lege,
Și-atunci când ciot din ram mai crede-n Domnul,
Tot cerul îmi va fi de-a pururi rege
Și POEZIA – cuib, veghindu-mi somnul.
*
Autor: Geta Lipovanciuc
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..