Eugen Serea
Primăvara iar
Doamne, iar e primăvară
Înâuntru și-n afară! Doamne, iar e primăvară:
Duhul meu spre Tine zboară,
S-a săturar de iarna grea
Și-n trup nu poate să mai stea
De-atâta viscol cât a strâns
De-atâtea ghețuri câte-a plâns!
Și duce dincolo de nori
Potirul alb sl primri flori:
Liturghisească-l soarele în zori!
Doamne, iar e primăvară
Oare, pentru-a câta oară?!
Doamne, iar e primăvară:
Clipa-i aripă ușoară ,
Mă poartă lin pe căi de vis
În Raiul florilor, închis,
Păzit de-o sabie de foc
De care nu mă tem deloc,
Că-n inimă am jar aprins
Din Focul Viu, de veci nestins,
Ce mi-a dat Har, când iernile m-au nins!
Doamne, iar e primăvară,
Fii slăvit, Iisuse ,iară!
Doamne iar e primăvară:
Mugurii plâng să răsară
Și-ntind a zbor tăcut spre cer
Aripi de verde efemer
Și razele pogoară, blând,
În seva lor, al Crucii gând,
Să înflorească-n Dumnezeu
Ca-n ziua-ntâi pe Lemnul greu
În care-am fost piron odat’ și eu!
( vol. Călărețul Ultimei Umbre)


