Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » SUFLET ȘI POEZIE

SUFLET ȘI POEZIE

De-o fi să-și piardă pomul vieții mele

Și ultima sa frunză, tot n-aș plânge;

Aș săruta tot luciul dintre stele,

Spre a mai scrie tot ce pana-mi strânge.

*

De s-o-ntâmpla ca lampa-mi ciob din smoală

Să-ajungă, când o fi să calc cu stângul,

Voi aduna scântei din cer în poală,

Cu vise sacre-oi umple-atunce crângul.

*

De-o fi să mă-ncălzească fire dalbe

Pe creștetul gătit cu-ai toamnei struguri,

Din rime îmi voi coase scumpe salbe,

Volume aduna-voi lin din muguri.

*

Iar, dacă-o fi, în lumea asta vie,

Să simt că-mi muruiește coapsa lutul,

N-o să-mi croiesc armuri sau cochilie:

Nu-averea vană, cartea mi-e avutul!

*

De-oi apuca vreo scamă din secundă

Să îmi așeze-n față patimi: droaie,

N-oi sta, ca dezndejdea să-mi pătrundă

În vene, ci cu vers voi sta și-n ploaie.

*

De-o îndrăzni mileniul să renască

Grea pizmă între semenii de-aice,

Iubirea-mi cea etern nepământească

Va fi poem, spre cer să îi ridice.

*

De-o fi cu teanc de slove să mă lege,

Și-atunci când ciot din  ram mai crede-n Domnul,

Tot cerul îmi va fi de-a pururi rege

Și  POEZIA – cuib, veghindu-mi somnul.

*

Autor: Geta Lipovanciuc

Facebooktwitterby feather