Oraşul Coober Pedy din Australia de Sud este capitala mondială a opalului, 95% din producţia mondială a acestei pietre semipreţioase fiind extrasa aici. Însă Coober Pedy mai are o particularitate: jumătate dintre cei 3.000 de locuitori trăiesc sub pământ, în galerii miniere dezafectate.
Primul lucru care frapează atunci când ajungi în Coober Pedy sunt indicatoarele de avertizare, care te atenţionează despre pericolul de a cădea în gropi nesemnalizate.
Şi pentru că sunt extrem de multe astfel de gropi, localnicii încearcă să se protejeze aşa cum pot.
Găurile reprezintă de fapt calea de acces către galeriile vechi. Gurile de acces sunt mici, pentru ca acum 50 de ani exploatarea se făcea manual, dar pe măsură ce cobori, galeriile se lărgesc.
Având de ales între climatul deşertic de la suprafaţă şi răcoarea din mină, localnicii au ales-o, în număr tot mai mare, pe cea de-a doua.
S-ar putea crede că traiul de sub pământ înseamnă întuneric şi umiditate, însă ei au găsit modalitatea de a transforma „peşterile” într-un adevărat cămin.
Cei cu imaginaţie mai bogată au chiar şi „ferestre”…
… iar cei care trăiesc în galeriile de sub deal au chiar şi ieşire „la stradă”.
Printre localnici se găsesc şi persoane cu simţul umorului extrem de dezvoltat.
Viaţa sub pământ este atât de intrată în rutină încât există şi biserici.
Deşi „apartamentele” din galerii sunt proprietate privată, vizitatorii sunt în totdeauna bineveniţi iar viaţa socială nu lipseşte.
Mai mult, există chiar şi hoteluri pentru cei care doresc să încerce acest stil de viaţă.
Pentru a evita posibilul sentiment de claustrofobie, camerele de hotel au şi o ieşire direct afară.
Fiecare cameră este racordată la sisteme de ventilare şi încălzire, iar zgomotul exterior este inexistent.
GALERIE FOTO… INCREDIBIL, NU?
Armonii Culturale, octombrie 2015
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..