Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Fără categorie » Gheorghe A Stroia: SPRE LUMINĂ

Gheorghe A Stroia: SPRE LUMINĂ

In Fără categorie

SPRE LUMINĂ

 

cititorilor mei

 

Am întrebat

adesea, ce cuvinte

să leg, în carnea

căror slove

să mă ascund,

să mă dezleg,

iar de găsesc, în ele,

aromele de tei,

oare, când se-ntâlnesc,

se zămislesc scântei?

Ești tu, Cuvânt,

adesea, o cărare,

pe care nu o urc

mereu cu gingășie,

ești furios, ți-e silă,

mai ai, în buzunar,

la piept, răbdare, milă?

Ești tu, Cuvânt,

adesea, un balsam,

un cântec ce se-aude

peste văi, ți-e foame,

îți e sete de oamenii

ascunși în poame?

Ești tu, Cuvânt,

adesea, un potir

în care strigă

trupul sfânt „VENIȚI!”,

oare ești adevăr,

putere, ți-e groază

de războiul dintre noi,

îți este dorul nesfârșit

lumina albei ploi?

Iar dacă tot te scriu

în forme infinite,

nu-ți sunt stăpân

atoateștiutor,

ci doar un sclav

al întrebărilor,

nu cred că-ți

voi afla mereu

nuanțe potrivite,

dar sper că-n

suflete curate,

ele vor rămânea,

pe veci, întipărite.

Știu, voi afla, neîncetat,

la ceas de înserare,

dacă-i indiferență

sau dacă slova doare,

dacă-n icoana

umbrei tale

la care mă închin,

sufletul meu

se-ascunde în senin.

 

Nu știu  de voi găsi

mereu, mereu,

cărarea, dar dacă

doar și un mărunt

cuvânt de-al meu alină,

atunci și tu, și eu, și el,

vom merge împreună

spre Lumină!

 

© Versuri și pictură: Gheorghe A Stroia, România, Bacău, Făurar ’24

Facebooktwitterby feather