Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » Poezie pentru copii » Camelia Opriţa: Fii mare, dar te arată mic: Pilda Smereniei de Crăciun

Camelia Opriţa: Fii mare, dar te arată mic: Pilda Smereniei de Crăciun

In Poezie pentru copii

Fii om mare, dar te-arată mic,
Rugăciunea nu costă nimic;
E singura cale, singurul truc,
Să-ți faci amic din fostul inamic.
Deci fii mare, dar te-arată mic,
Căci Cel mai Mare, Cel fără de fine,
S-a făcut astăzi mic… la fel ca tine.

Omul pe om, cu o vorbă, îl încuie,
Cu alta, șiret, ușor îl descuie,
Apoi promite oricui, orice,
Doar-doar o putea să îl supuie.
Căci omul crede, în mintea sa oarbă,
Că tot ce zboară-i bun de pus în ciorbă!

Înghite fluturi, țânțari și chiar muște,
Zicând că-s pufoase și bune găluște…
Dar uită că-n vasul de Domnul lăsat,
Nu tot ce sclipește e de mâncat.
De Crăciun, când cerul de stele e plin,
Învață să taci și să fii mai puțin,
Căci în scutece mici, sub o rază de soare,
S-a ascuns cea mai sfântă și mare mirare.
–––––––––––––––

Refugiul Inimii Neliniștite

Tu ești tronul tăcut în pustiul de dor,
Ești marea bogăție și sfântul izvor.
Confident și prieten, existență și cale,
Stăpân peste culmi și peste-a mea vale.
Ești prima iubire și ultima geană,
Ești leacul ce-nchide a lumii vechi rană.

Ești Primăvara mea, zi de naștere sfântă,
Paradisul spre care tot sufletul cântă.
Cârmaci printre valuri, Răsărit de pământ,
Singurul „Tu” dincolo de cuvânt.
Deși ochii de lacrimi îmi sunt plini mereu,
Sunt fericită, Doamne, căci Tu ești al meu.

Îți voi cânta laude-n zi și în noapte,
În imnuri de slavă sau simple șoapte.
Inima mea, în neliniști trudită,
Lângă Tine, Doamne, se simte odihnită.

Camelia Opriţa

Facebooktwitterby feather

Despre OPRITA Camelia

Portret de Autor: Camelia Oprița Cuvântul care hrănește: „Îl privesc pe Ion Creangă ca pe un basm românesc în care copilăria refuză să se termine. Adesea sunt întrebată: de ce scriu literatură pentru copii? Răspunsul e simplu și, totodată, dureros: priviți în jur. Astăzi, bucuria pare să fi devenit o raritate. Oamenii umblă cu frunțile întunecate de griji, cu capul plecat, de parcă ar fi pierdut o monedă de aur și o caută cu disperare în țărână, uitând să mai privească cerul. Destinul meu s-a împletit, încă de mică, cu rafturile bibliotecii din casa părintească. Acolo am învățat că o casă fără cărți este o casă fără ferestre. Chiar și acum, ori de câte ori trec pragul cuiva, ochii mei caută instinctiv biblioteci, etajere sau măcar acele măsuțe de cafea unde volumele stau așezate în tihnă, parcă așteptându-mă să le deschid taina. Trăim într-o epocă în care mulți copii sunt învățați să creadă că povestea este o „minciună gogonată”, o iluzie fără folos. Eu cred contrariul. În viziunea mea, literatura nu este o evadare, ci o hrană esențială: dacă ți-e foame de sens, o carte te hrănește; dacă ți-e sete de frumos, ea te adapă. Scriu pentru a le reda copiilor — și oamenilor mari care au uitat să fie copii — dreptul de a găsi moneda de aur nu în țărână, ci între paginile care ne învață să mergem drept.” Camelia Oprita - scriitoare, autoare română de limbă română și italiană. Colaborează cu majoritatea revistelor literare din țară și străinătate, semnând și antologii literare pentru copii. -Flacăra lui Adrian Păunescu, Acolada, Alternanțe, Boema ( lumea copiilor) Constelaţii Diamantine, Spații Culturale, Litera Nordului, Neuma, Romania literara, Revista de Cultură și Atitudine Plumb (USR Bacău) Revista „Viața noastră” Bârlad, Revista Țara de Sus ș.a.m.d. Cărți publicate: Cuvântul deschide gândul omului, Bună dimineața, Camelia, Povestea stelelor