Abis absolut
În camerele fiinţei mele
Un adânc abis trăia,
Mereu cu uşile deschise
În care câte-o viaţă mai cădea.
Atât de liber se putea pătrunde,
De voia şi nevoia unui vraci,
Căci era plin pan’ la refuz
De clovni, contorsionişti şi saltimbaci.
Şi când mai eram doar carte de-amănunte
Sub praful lor uitat, acoperit,
M-ai luat aşa firesc de mână
Şi în abis cu mine ai sărit.
Mi-ai reânsufleţit şi gândul,
Medieval şi cu o stare vidă,
Fără să-ţi pese niciun pic
Ca-ş putea fi o minciună validă.
Şi în căderea migratoare,
Dintr-un abis în alt abis,
Adus-ai zbor de înălţare
Şi toate uşile ai închis.
Iar al meu gol, nu mai e gol
De tot ce era departe
Ca să poată fi plin cu
Iubirea-ţi dincolo de moarte.
Acum, cad plutiri albastre
De tine-aduse cu-n sărut,
Purtându-mă pe înălţimea
Abisului absolut.
Cea mai frumoasă
Mă scurg din cerul albastru,
Mă culc lângă mirosul tău,
Căci cea mai frumoasă-ntâlnire
A fost cu sufletul tău.
Cobor din soapte de rouă,
Mă acopăr cu părul tău,
Căci cea mai frumoasă minune
A fost zâmbetul tău.
Mă-ntorc din vise de flori,
Adulmec trăirile tale,
Căci cea mai frumoasă grădină
A fost cea a mâinilor tale.
Mă arunc de pe poduri de stele,
Mă-nfaşor cu spaţiile tale,
Căci cea mai frumoasă lumină
A fost cea a nopţilor tale.
Mă desprind de apele-ntinse,
Mă inundă splendoarea ta,
Căci cea mai frumoasă iubire
A fost şi va fi doar a ta.
De câte ori îmi este dor
De câte ori mi-e dor
De-atâtea ori eu zbor,
Să cad din înâlţimi
În ochii tăi sublimi,
Să mă zdrobesc izbind
Negrul culorii lor,
De câte ori mi-e dor.
De câte ori mi-e dor
De-atâtea ori cobor,
Adânc să mă cufund
În inima-ţi bătând,
Să mă înec sorbind
Din tainicul izvor,
De câte ori mi-e dor.
De câte ori îmi este dor
De-atâtea ori mă înfăşor,
În veşmântul de cuvinte
Al aducerii aminte,
Caldă lacrimă să-mi fie
La umbra muzicii lor,
De câte ori îmi este dor.
De câte ori îmi este dor
De-atâtea ori simt un fior,
Pe care numai tu mi-l dai
Cu iubirea ce mi-o ai,
Văpaie arzând în mine
Ce mă face să nu mor,
De câte ori îmi este dor.
Amestec nocturn
Privesc la nopţile din urma mea,
Şi le văd îmbrăcate în albastrul tău
Ce pluteşte pe umbrele mele de nea
Căci sun îngheţat în iarna gândului său.
Sunt aproape de cugetul meu
Aceste gheţuri lipsite de viaţă,
Într-un vis poluat de căldura ce eu
O mai simt cum de-albastrul tău se agaţă.
Îngrozite, şiraguri de stele goale
Umplu sufletul meu gol de mugurii copţi,
Când gându-mi ajunge pe treptele tale
Să-l dezgheţi de albastrele nopţi.
Şi trăieşte atât cât este
În ameste nocturn de albastre şi vise,
Să sărute aceste gheţuri rupestre
De pe stânca minutului ultim în care-s închise.
De întuneric nevindecat e plină noaptea pierdută
În lumina fantomă din ochii mei,
Ce se schimbă-n albastrul nopţii tale făcută
Dintr-un gând îngheţat al tăcerilor ei.
Şi privesc ne-ncetat peste umărul meu
Cum din uşă în uşă bate noaptea tăcută,
Să-i deschidă albastru-ţi ce îl simt numai eu
Când bucuria inimii mele palpită.
Să nu mai curgă neliniştea iar,
Plecând din ochii mei cuprinşi
De o stare-ngheţată în al nopţii amar
Ci de albastrul tău să fie atinşi.
De ţi-ar spune noaptea mea
De ţi-ar spune noaptea mea
Câte zile-am aşteptat-o,
Chipul să îţi văd în ea
În lumina ce mi-a dat-o.
De ţi-ar spune-n câte vise
M-a purtat s-ajung la tine,
Am văzut întreaga lume
Chiar şi-acea care-i în mine.
De ţi-ar spune câte stele
Am deschis să-ntreb de tine,
Cunoşteam tot universul
Mai bine decât pe mine.
De ţi-ar spune câte doruri
I-am dat Lunii să-ţi trimită,
Chiar şi ea, cât e de neagră,
Mai să cadă în ispită.
De ţi-ar spune, Carul Mare
De câte ori l-am furat
Să te-aştept în galaxia
De unde ai fi plecat.
De ţi-ar spune câte lacrimi
Ca urme eu i-am lăsat,
Să le poţi urma în vise
Dacă m-ai fi căutat.
Şi de ţi-ar spune noaptea mea
Ce linişte se-abătu
Peste a mea aşteptare,
Poate c-ai visa şi tu.
GABRIEL BEER
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
Bun venit, dragul nostru poet GABRIEL BEER! Bun venit, în familia AUTORILOR ARMONII CULTURALE! Felicitări!
Cu multa placere si dragoste!