Muzica și contextele performării ei menționate în ISTORIA LITERATURII DACOROMANE de Mihail Diaconescu. Cu referiri la ,,Specii epice și lirice în creația literară a geto-dacilor”.

                                                            

Autorul ISTORIEI LITERATURII DACOROMANE este Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, enciclopedist, teolog, romancier și publicist (n. la Priboieni, Muscel, Argeș, la 8 noiembrie 1937 – d. București, 25 martie 2020). Pentru a asigura fidelitatea transmiterii ideilor și datelor furnizate de cărți fundamentale, precum este ISTORIA LITERATURII DACOROMANE a Profesorului Universitar Doctor Mihail Diaconescu, în acest articol, aleg prezentarea pe scurt, a citatelor, selecționând menționările despre muzică, genuri și specii literare și muzicale, folclor și unele referiri despre contextul în care acestea au fost performate, valorificate în viața socială, familială și personală a oamenilor trăitori în spațiul carpato-dunărean-pontic-nistrean[1], și cum aceste arte au cuprins / influențat spiritual și artistic mediile regale, aristocratice și bisericești, ale Europei Occidentale și ale statelor Africii de Nord și Orientului Apropiat, primind, la rândul lor, benefice influențe.

Poetul Ovidiu în operele sale literare elaborate la Tomis, scrie că regele autohton, Cotys I, și însuși el, poetul exilat, au scris poezii în limba getă. Se confirmă astfel existența acestei limbi getice vorbite care era  capabilă să satisfacă cerințele unei arte culte.[2] Exprimarea în cele două limbi antice, latina și greaca, și circulația extra muros[3] a autorilor și vorbitorilor autohtoni daco-geți, nord sau sud-dunăreni, în primele secole după Cristos, a asigurat prezența literaturii dacoromane, manifestarea și răspândirea ei în Europa, Orientul Apropiat și nordul Africii. Procesul a constat în comunicarea directă, verbală a reprezentanților acestei literaturi, născuți sau trăitori în acest spațiu carpatic, care au activat în / sau au vizitat Occidentul și Orientul Apropiat, influențând prin creațiile lor laice ca și prin operele lor cristiane, arealul de civilizație europeană și mediteraneană.[4] Ei au influențat acest areal în mod principal prin călătoriile lor, și mă refer mai ales la misionarii autohtoni ai creștinismului, prin prezența și activitatea lor în diferite centre de cultură, pornind din Egipt și până în Italia, (Mediolanum / Milano de azi), Spania și Galia, dar și prin manuscrisele și copiile scrierilor lor care au circulat, au fost multiplicate sau citate în mediile interesate și în scrierile altor misionari. Autorii de literatură sau de scrieri ce ating sfera literaturii[5], au creat în mijlocul populațiilor autohtone geto-dace, adevărate școli de literatură, cum au fost Școala literară de la Dunărea de Jos și Școala literară de la Tomis. Această literatură a influențat muzica, în primul rând pe cea cultă, de exprimare creștină, bisericească[6].

Limba folosită se știe că ordonează frazele muzicale, ritmul cuvintelor, semnificația mesajelor, conținutul ideatic, favorizează melodicitatea, ductul sonor și forma muzicală, spre o aceeași rezultantă artistică melo-poetică. Și procesul invers, al influenței muzicii populare sau de cult, ordonează și structurează într-un fel logic, similar, așezarea cuvintelor în vers sau frază, după talentul oratorului. Cartea Profesorului Univ. Dr. Mihail Diaconescu este structurează în așa fel încât toate domeniile literaturii și scrisului din perioada tratată sunt cercetate și valorificate în conexiune cu realitățile sociale, politice, economice, istorice și culturale.

Aducem sub privirile cititorului citate legate de domeniul muzicii, literaturii și folclorului. ,,Existența statului condus de Burebista a favorizat înflorirea unor forme lirice și epice în literatura populară a geto-dacilor. Varietatea creațiilor geto-dace care compun genul liric este ilustrată de specii literare ca oda, peanul, cântecul erotic (scolia), epode, bocetul (torelli), și belagines – atestate de diverse surse istorice antice.” ,,Literatura populară a geto-dacilor număra între formele (speciile, instituțiile) genului epic mitul, legenda, narațiunile cu caracter moralizator etc….De numele lui Deceneu este legată construirea unor temple (sanctuare) ale geto-dacilor.” Un rol în organizarea ritualurilor însoțite de – presupunem noi – muzică vocală, l-au avut regii-preoți precum Deceneu și urmașul său Comosicus, care, acesta din urmă, ,,datorită priceperii sale era socotit și ca rege, și ca preot suprem, și ca judecător” (Getica, 73-74)[7].

Continuăm cu citate: ,,La realizarea (de către Pubius Ovidius Naso), a poemelor ovidiene în limba getică au contribuit amiciția sa cu poetul Cotys I cât și anii petrecuți la Tomis (în care fără tăgadă, Ovidiu a auzit și cântece în limba populației gete, majoritară, la Tomis chiar, față de cea grecească, majoritate consemnată de Ovidiu însuși în Tristia, V, 7, versurile 9-12,). Regele Cotys I era autor de creații în limba getică. Așa cum se întâmplă mai ales cu creațiile unor personalități, este foarte posibil ca unele din cele mai reușite versuri ale lui Cotys I, (nedescoperite), să fi circulat în mediul regal getic și în varianta poezie cu acompaniament instrumental, ba chiar în varianta vocală, melodică sau doar melodizată a poeziei.  Ipoteza melodizării poeziilor regelui Cotys I se sprijină și pe existența unei bogate tradiții folclorice autohtone, despre care cine ar putea afirma că s-a născut, consolidat și evoluat în doar perioada clasică a regatului geto-dac?  Regatul lui Burebista a fost rezultatul unei mari mase de populații care vorbeau o limbă înțeleasă pe o arie central europeană, nord balcanică, populație prosperă în economia ei antică. Au stat la baza unificării triburilor geto-dace tot limba comună, cu unele diferențe regionale, același stil de viață pastoral tradițional,[8] sau bazat pe cultivarea cu mijloacele de atunci, primitive sau tehnice incipiente, a unor cereale, etc. ,,Cotys I a fost rege odrys și poet get, basileu eponim la Callatis (Mangalia), sub dominația imperială romană (ca rege clientelar)”, afirmă documentat, Mihail Diaconescu și continuă … ,,Amiciția literară dintre Ovidiu și regele poet Cotys I este consemnată în Epistulae ex Ponto (II, 9), în care autorul latin exilat la Tomis afirmă: «Poeziile tale dovedesc că, dacă am îndepărta de pe ele numele tău, aș spune că nu le-a compus un tânăr trac. În acest ținut, Orfeu[9] nu mai este singurul poet.» Fapt este că Ovidiu s-a simțit îndemnat să învețe limba geților, «care n-au fost supuși pe deplin» (de către romani, s.n.), și chiar să scrie în limba lor. El adaugă că a «devenit aproape un poet get» («carmina quae faciam poeta getes»), pentru că a scris o carte «în limba getică, în care cuvintele barbare (adică străine sau diferite de limba latină, n. n.) au fost așezate după ritmul versurilor noastre» (adică latinești, s. n.), p 16-17 ale ISTORIEI citate.

Pentru a motiva o asemenea admirație, creația poetică a regelui Cotys I ,,trebuia să aibă cel puțin două calități, și anume valoare estetică și putere de seducție” după care autorul ISTORIEI continuă: ,,Indiferent de conținutul ei, creația poetică a regelui Cotys I presupune respectarea unor reguli formale în strânsă relație cu aspectele ei tehnice ale versificaței – ritm, măsură, opțiunea pentru o anumită tematică, prezența tropilor[10], realizarea efectelor muzicale, incantatorii (s.n.), numeroase alte aspecte legate de arta cuvântului“. ,,Autorii antici care au scris despre domnia și activitatea literară a lui Cotys I sunt convinși că regele poet avea o fire blândă și o înaltă vocație lirică. Cotys I a fost căsătorit cu o femeie de cultură romană – Antonia Tryphaena, care i-a dăruit trei copii: Rhoemetalces (viitorul rege Rhoemetalces al III-lea), Polemon și Cotys (viitorul rege Cotys al II-lea).” Citim captivați despre istoria familiei regelui Rhoemetalces I, tatăl regelui Cotys I, despre dragostea cu care și-a crescut și educat pe cei trei fii ai ei, regina Anthonia Tryphaena, soția regelui Cotys I, originară din ,,regatul Bosforului, care cuprindea peninsula Crimeea și regiunile din jurul Mării de Azov, cu gurile fluviului Don, până la cetatea Olbia[11], (cetate) aflată anterior în interiorul frontierelor apărate de marele rege dac Burebista”, (p 19),  regat ajuns sub influența Imperiului Roman, ca stat clientelar. Ca dintr-o istorie adevărată, aflăm despre lupta lui Rhascoporis, unchiul lui Cotys I, și a geților liberi din interiorul Scytiei Minor (Dobrogea de astăzi) și din nordul gurilor Dunării, învinși până la urmă de luptătorii geți ai lui Cotys I cu ajutorul unor trupe din legiunile romane stabilite la Aegisius, Tulcea de azi, la Tomis  sau la cetatea Durostorum. Regele Cotys I a fost învins în luptă de către Rhascoporis, care l-a atras într-o cursă, Rhascoporis fiind caracterizat de istoricul roman Tacitus drept ,,quod incultum, ferox, adnexum hostibus (erat)”. Regina Anthonia a domnit peste posesiunile soțului, fiind urmată de fiul ei Rhoemetalces al III-lea, ajutați de Împăratul Caligula și de Publius Regulus, guvernator peste Moesia și Macedonia.

Despre superba amiciție dintre Pubius Ovidius Naso și regele get Cotys I, citim captivați și la capitolul ,,2. Literatura cultă în epoca geto-dacă, Regele poet Cotys I … și Pubius Ovidius Naso”, capitol care tratează atașamentul sufletesc al lui Ovidiu față de țara geților! Pentru iubiții noștri cititori, încheiem cu citatul elogiului poetic adus de Ovidiu regelui poet Cotys I. ,,O, tu, regească stirpe, a căreia noblețe / De la Eumolp se trage, de ți-a ajuns cumva / Pân’ la ureche vestea că zac în neagra jale / Pe țărmul acesta, vecin cu țara ta,/ O, cel mai blând din tineri, te rog, ascultă-mi vocea: / Pe-un exilat ajută-l! Tu poți a-l ajuta! … Pe cei căzuți un rege se cade să-i ajute,/ Dar încă-un rege mare, așa cum ești și tu?! / Și fericirii tale îi șade bine aceasta:/ Ea-i mare, dar mai mare mărinimia ta. / Atunci se vede bine puterea cât de mare-i, / Când ea nu lasă ruga să fie în deșert. / Splendoarea ginții tale o cere de la tine, / Noblețea ta o cere; ea vine de la zei.[12] ,,Poetul[13] este blând fără să fie și «setos de sânge» pentru că «pacea s-a făcut». Este pasionat de «artele frumoase»  care «ale omului năravuri barbare îmblânzesc». Mai mult chiar – «dintre regi, nici unul nu le-a îndrăgit ca tine, / Din timpul lui, nici unul nu le-a închinat mai mult”. ,,Traducere a poetului Teodor Naum.”… ,,Aceasta încă poate pe noi să ne unească: / Acelorași altare suntem închinători! / Poetului poetul întinde-a(le) sale brațe, / Ca țara ta să-i fie liman ocrotitor.”[14]

A consemnat Aurelian Popa-Stavri

[1] Cum caracterizează sintetic, de fiecare dată, în ISTORIA LITERATURII DACOROMANE, Prof. Univ. Dr. Mihail Diaconescu, spațiul etnogenezei străromânilor și românilor.

[2] Despre aceste cerințe scrie în ISTORIA LITERATURII DACOROMANE, autorul ei, Mihail Diaconescu.

[3] În afara zidurilor cetății.

[4] Despre Aethicus Ister, (n. 424 d. H – d. 499) pe care îl prezintă și îi comentează scrierile Mihail Diaconescu în ISTORIA  sa, găsim alte profunde informații în cartea ,,Drept-Zalmoxianul Donares > Dunăre din Dacia / Aethicus Ister. (din Histria, Istria dunăreană), «Cosmografie»“, ediție, studiu introductiv, tabel cronologic, note și traducere din limba latină în limba pelasgă > valahă / dacoromână, de prof. dr.  Ion Pachia-Tatomirescu. Timișoara, Dacia / România, Editura Waldpress, (ISBN 978-606-614-239-7), 2019. ,,«Cosmografia», lucrare cu caracter enciclopedic, interdisciplinar, poliglot, … a fost redactată în orizontul anului 466 d. H, imediat după «încheierea cincinalului de ocolire a Pământului doar pe mări și oceane»”. Cartea a fost rodul acestei expediții între anii 461-465, d. H,  efectuate cu un grup de congeneri.  Ea a fost tradusă după 297 de ani, în anul 763, de către benedictinul Hierönymus Presbyter din Freising-Bavaria (aprox. 709- 780 d H), ,,o transliterare (din latina în care autorul își tradusese din limba-i maternă, pelasga  > valaha, lucrarea-I enciclopedică / interdisciplinară, dar în text caligrafiat cu alfabet fonetic  pelasgo-valaho-dac din 23 de litere, în latina cu alfabet etimologic latin)”. Transliterarea a fost urmată de o ,,cenzurare, «abreviere»  creștinătoare și mai apoi de multiplicare – la Școala de Copiști / Scribi a Abației Freisingane”, op. citat.

[5] Printre scrierile ce ating sfera literaturii sunt manuscrisele despre martirii creștini atestați istoric, documentar, din arealul carpato-dunăreano-nistreano-pontic.

[6] Un moment de vârf fiind reprezentat de creația lui Niceda din Remesiana / Nichita Remesianul, cu al său Te deum laudamus, preluat identic sau interpretat în variante poetico-muzicale până astăzi, în toată Europa.

[7] Citatele sunt preluate din cartea ISTORIA LITERATURII DACOROMANE, autor pr. Univ. dr. Mihail Diaconescu, Editura Fundației Internaționale ,,Mihai Emineascu”, București, 2013, ediția a II-a revizuită și adăugită, Carte tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului IRINEU, Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei. Carte de 834 p. Deasemenea, au fost preluate și trimiterile bibliografice acolo unde autorul le-a notat după citatele din alți autori.

[8] Astăzi din păcate, îndeletnicirile agricole și pastorale, nesusținute de stat la dreapta lor valoare, importanță strategică și națională, ca fermenți ai perpetuării ființei naționale, așa cum sunt susținute și co-finanțate în statele Uniunii Europene. State bogate, pe care noi le-am apărat și continuăm să le apărăm cu tot ce avem mai bun, cu însăși sacrificiul nostru, zi după zi. Vedeți declarațiile ciobanilor, fermierilor români, situația de impas a creșterii ovinelor și bovinelor, păreri și adevăruri exprimate de ani buni în emisiunile de radio și de televiziune ale posturilor naționale, de stat ca și ale posturilor particulare.

[9] Desigur, Ovidiu nu se referă la el, nici nu se putea în situația sa de exilat, însă mențiunea despre Orfeu tracul, ne conduce spre atmosfera poetico-muzicală din mediul aristocratic, cât și din mediul cotidian citadin sau rural.

[10] Figuri de stil ca metafora, metonimia, sinecdoca. cf.  https://dexonline.ro/definitie/trop/definitii

[11] Orașul pontic a fost înființat de coloniștii greci  din Millet, în secolul VII î. d. H.

[12] Pontice, Cartea a II-a, IX, Către regale Cotys, 1-22 și 37-40., p 361  din ISTORIA LITERATURII DACOROMANE, Prof. Univ. Dr Mihail Diaconescu. ,,Traducere a eminentului latinist și poet Teodor Naum”.

[13] Regele Cotys I.

[14] Pontice, II, IX, Către regale Cotys, versurile 49-50, 51-53, 63-66. Toate citatele fac parte din cartea ISTORIA LITERATURII DACOROMANE, autor Prof Univ. Dr. Mihail Diaconescu.

by