Octavian Lazăr Cosma, un architect al personalității muzicii românești și un ,,sculptor” modelator al caracterului ei contemporan

În Universul muzicii românești, cum este titlul uneia dintre operele sale muzicologice și de istorie a muzicii autohtone, contribuția lui Octavian Lazăr Cosma este fundamentală, profundă, variată, am putea spune totală, datorită unei întregi vieți dedicate, cu răspundere, pasiune și devotament, celui mai subtil, mai inefabil și mai direct limbaj al sufletului omenesc: limbajul muzical. Fără tăgadă, acest limbaj comunică fără ca sursa lui să fie neapărat văzută, interpretul sau instrumentul muzical, fără a fi nevoie de explicații de natură plastică imagistică, de natură lirică, narativă sau dramatică. Fără a fi nevoie de prea multe explicații și precizări care să pună în gardă despre ce auzim. Deși, cât de utile sunt comentariile, prezentările muzicii, studiile despre acest limbaj aflat în corespondență și sincretism cu celelalte arte povestind despre viață și anotimpurile ei… El ne pune în legătură cu …Totul. Bagajul nostru, omenesc, psihologic, include varietatea semnalelor acustice, sensurilor vorbirii și cântării, mai accentuat din momentele concepției fătului, ale creșterii lui, apoi ale nașterii și dezvoltării lui într-un mediu social sănătos, firesc, natural floral și faunistic, ca și social-comunitar. La acestea se adaugă, poate, ceea ce psihologii numesc bagajul ancestral, universal, transgenerațional. Am trăit și trăiesc bucuria evenimentelor artistice ce străbat cu precizie de ceas elvețian, lumea noastră muzicală, de la domeniul mai abstract al muzicii tradiționale[1] la cea populară, mai apropiată de sensibilitatea romantică și uneori romanțioasă a publicului, până la concertele Corului Academic Național Madrigal-Marin Constantin, ale corurilor profesioniste de factură laică sau religioasă din țară, ale Orchestrelor filarmonice, ale colectivelor artistice de operă și operetă, ale corurilor de amatori, ale ansamblurilor folclorice, ale tarafurilor și formațiilor de muzică de cameră, colective artistice care acoperă cu prisosință prin repertoriul lor vast, divers și stimulator de viață cultă și civilizată, necesitățile spirituale, afective, de comunicare și de relaționare socială ale copiilor, adolescenților, așteptările de orizont ale tineretului, maturilor și seniorilor. Nu știu dacă profităm îndeajuns și cu cât mai mare folos de aceste înlesniri armonioase și armonizatoare pentru civilizația noastră comunitară, aspect important pe care îl uităm adeseori.[2] Pentru cei care îl cunosc ca om, ca familist grijuliu și ca profesionist al muzicii, atât prin funcțiile pe care le-a deținut în conducerea Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, în calitatea de cadru didactic ce a cucerit toate treptele profesorale universitare, devenit primul conducător de doctorat la Universitatea Națională de Muzică din București și  singurul muzicolog membru titular al Academiei Române, prin relațiile pe care le-a cultivat în mijlocul breslei muzicienilor din țară și de peste hotare, precum și prin talentul de a crea un climat de colaborare fructuoasă în scopul unei creații muzicologice și componistice competitive, maestrul Octavian Lazăr Cosma este recunoscut ca ,,cea mai importantă autoritate a muzicologiei românești”[3]. Stau mărturie în bibliotecile din țară și din centrele universitare de peste hotare, din bibliotecile particulare ale personalităților culturii românești și ale altor culturi naționale, pe lângă numeroase studii publicate în reviste și dicționare de specialitate din țară și din lume, cele 36 (treizeci și șase) cărți voluminoase, fiecare cuprinzând între 300, 400 și 600 de pagini: ,,Opera românească, 2 volume, anul apariției 1962, Oedipul enescian, 1967, cu recunoașterea contribuției științifice prin Premiul Academiei Române, Hronicul muzicii românești, 9 volume publicate între anii 1973-1991, Hronicul Operei Române din București, 3 vol. 2003, 2017, 2017, Universul Muzicii Românești – Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România, ediții diferite în 1995 și 2020, Simfonicele Radiodifuziunii Române: 1928-1998, Filarmonica din București în reflectorul criticii muzicale: 1866-1945, 4 vol. 2003, 2025, Universitatea Națională de Muzică din București la 140 de ani, 4 vol. (Istoria Conservatorului), National University of Music Bucharest: Historical Survey, 2004, Universitatea Națională de Muzică din București: Privire istorică, 2004, Opera Română din Cluj. 1919-1998, 2 vol. Pagini din istoria muzicii românești, 2 vol. – Partea I: Cristalizări, Partea II: Afirmări, anul publicării 2018,  Spinii din buchetul memoriilor, 2 vol. – 2019, 2021, Centenarul Societății / Uniunii Compozitorilor Români, carte publicată în 2021.”[4] ,,Este singurul autor din lume care a scris monografiile tuturor instituțiilor de operă, de concerte, de înalte studii muzicale și de orientare a creației componistice și muzicologice din capitala unei țări”[5],, De asemenea, este primul român care a scris o istorie extinsă, pe mai multe mii de pagini, a creației muzicale și a vieții muzicale de pe teritoriul României de astăzi.”[6] Menționăm numeroase recunoașteri ale valorii sale profesionale ca autor și ca organizator al vieții de obște muzicală prin conferirea din partea unor Academii de muzică, din partea Academiei Române, din partea statului și a unor consilii județene, a importante distincții oferite domniei sale de-a lungul activității întinse pe o perioadă ce acoperă aproape întregii săi ani de viață. Recent ,,a fost răsplătit cu premiul pentru cariera de excepție la categoria Muzică, în cadrul Galei Premiilor Constantin Brâncoveanu, ediția a XII-a. Premiul a fost înmânat fiului său, Mihai Cosma, prof. univ. dr. muzicolog, de către doamna Sorina Goia, muzicolog”, ne informează pe F.B. Fundația Nawaf Salameh.  Opera sa științifică a ridicat-o cu eforturi constante, fizice și psihice, cu o voință și o senină încăpățânare profesională, trecând prin avatarurile istoriei trăite și a ideologiilor de tot felul începând cu cele de la jumătatea secolului XX, ridicându-se din mijlocul sătenilor din comuna Treznea de la poalele munților Meseșului, județul Sălaj, din părinții Aurelia și Lazăr Cosma, învățători, tatăl fiind și director la școala din sat, părinții săi fiind ,,asasinați alături de peste 60 de consăteni în masacrul de la Treznea din septembrie 1940, comis de trupele horthyste după cedarea Ardealului de Nord”[7]. ,,Octavian Lazăr Cosma a urmat Școala Normală din Blaj, Conservatorul «Gheorghe Dima» din Cluj și Conservatorul «N. A. Rimski Korsakov» din Leningrad / (splendidul și încărcatul de istorie și cultură Sankt Petersburg), la clasa de muzicologie a prof. Mihail S. Druskin. A obținut titlul de Doctor în muzicologie în anul 1972, la Conservatorul «Gheoghe Dima» din Cluj, teza având tema Oedipe de George Enescu.”[8] Octavian Lazăr Cosma a ridicat schelele unei opere monumentale precum un alt Manole orbit de idealul perfecțiunii, adevărului care zidește și iubirii pentru frumos care trebuie să sălășluiască în și printre oameni. Activitatea sa de savant, pe acest drum al faptelor muzicale, și al studiilor factologice, a constat, în afară de vasta sa operă scrisă și publicată, în puterea dragostei de a-și apropia colective diverse de oameni, în primul rând familia, apoi pe consăteni, prieteni, rudele, dar mai ales pe muzicieni, muzicologi, profesori, compozitori, cercetători, jurnaliști, ziariști, scriitori, editori, politicieni, creând în jurul său, direct sau prin exemplu personal, o emulație fără precedent în istoria culturii muzicale contemporane. Iată de ce eu, și cred că sunt în grupul de oameni care consimt acest aspect, văd în activitatea complexă a muzicienilor români firele nevăzute ale destinului comun prevăzut și dorit de profesorul universitar dr. academician Octavian Lazăr Cosma, mentorul atâtor muzicieni, de la profesorii de gimnaziu cărora le-a îndrumat pași pe drumul gradelor didactice, până la profesorii universitari reușiți la examenele școlii doctorale inițiate și conduse de maestru timp îndelungat și binecuvântat! Pentru o perioadă de timp, rectorii și decanii facultăților de muzică de la Universitățile de profil erau toți, foștii săi studenți și doctoranzi. Prin exigența pe care și-a impus-o persoanei sale, prin cântărirea gravă dar constructivă a valorii fiecărui student al Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu, prin deschiderea optimistă spre colaborare cu colegi de breaslă mai dificili dar întotdeauna apreciați, Octavian Lazăr Cosma a dat sugestii fiecărui responsabil de instituție muzicală, pentru a angaja pe cei mai potriviți muzicieni în locul, în domeniul și poziția care era convenabilă și proprie fiecărui muzician absolvent sau fiecărui profesionist al domeniului. Muzicologi deveniți directori de departamente sau realizatori faimoși de radio sau de televiziune, compozitori și cercetători, etnomuzicologi, directori de instituții muzicale naționale, cu toți îi sunt recunoscători pentru solida formație muzicală dobândită pe parcursul anilor de studiu și a celor pentru obținerea doctoratului. Mai cu seamă acest refiriment al angajării profesioniștilor meritorii în instituțiile muzicale sau jurnalistice de radio și televiziune, s-a desfășurat din anul 1990, mai mult de două decenii la rând. S-a realizat astfel, prin contribuția profesorilor noștri, printre care la loc de mare cinste se numără prof. univ. dr. academician Octavian Lazăr Cosma, o binemeritată repoziționare a valorilor omenești și profesionale ale muzicienilor, în fruntea unei societăți pornite cu optimism în construirea unei democrații autentice, bazate pe meritocrație, pe respectul valorii sociale și profesionale a fiecăruia, în cazul acesta, valoarea intelectualilor muzicieni prezenți ca interpreți și dirijori interpreți pe scenele de concert și spectacol, ca realizatori de emisiuni în redacțiile Societății Române de Radiodifuziune și ale Televiziunii Române, ca profesori în clasele de cursuri și seminarii ale Academiilor de Muzică, în colectivele de cronicari și critici muzicali. Apropo, am dori, pe linia celor afirmate, să vedem mai mult interes din partea instituțiilor media, audio-vizuale, pornind de la redacțiile cotidienelor și revistelor nu doar de specialitate muzicală, pentru a oferi spațiu cât mai frecvent și constant, prezentărilor evenimentelor muzicale valoroase din țară și de peste hotare. Am devenit parcă prea separați și izolați, o breaslă de jurnaliști de altă breaslă, de muzicieni, și acest fapt se oglindește în slaba informare a publicului, în pierderea aproape a cultivării reale a gustului artistic muzical. Adăugăm și lipsa de interes a unei mari părți a publicului, care se lasă condus de reclame, și nu de valoarea intrinsecă a unui artist sau a unui eveniment, valoare atestată, confirmată de profesioniști. Consumul actului artistic autentic, plenar, modelator pozitiv de comportamente, a devenit nu atât un eveniment social public, vibrant, ci un eveniment personal, în cel mai bun caz de grup restrâns, cu satisfacții sufletești de multe ori neîmpărtășite de melomanii interesați de cântecul popular, de romanță, de aria de operă, de concertul de virtuozitate, de simfonia activând resursele unui adevărat roman sonor, de baletul clasic sau contemporan. Evenimentul se produce pe viu, în audierea interpreților muzicali, cu atât mai mult cu cât publicul este mai numeros și mai constant în sălile de concert, (nu ne referim la frumoasele, de altfel, festivaluri și sărbători organizate pe scene sub cerul liber, de instituțiile muzicale în colaborare cu consiliile municipale, orășenești sau comunale). Așadar, lupta pentru cântec românesc în școală românească, ajunsă în ipostaza de concurență instituțională concertată pentru valorificarea muzicii românești, fie de inspirație folclorică indigenă (cuvânt preferat de maestru), fie de orientare universalistă, (de fapt, multi-națională, europeană sau extra europeană), ca tehnică și stil componistic, ca metode didactice de predare și formare a muzicienilor, sau oglindite în orientările stilistice regizorale și scenografice, nu mai puțin în organizarea concertelor și festivalurilor  de muzică clasică sau a celor de muzică de avangardă, a continuat până în zilele noastre, și a dat roade care se văd în prestațiile muzicienilor, în premiile naționale și internaționale care nu au încetat să ateste ținuta estetică și valoarea umană a artiștilor noștri. Să continuăm în domeniul muzical ceea ce, iată, merită a fi continuat în demersul modernizat al pedagogiei muzicale, al metodelor interpretative optime, în concepția organizatorică a instituțiilor, în realizarea regizorală sau scenografică a spectacolelor, ajutați fiind de condițiile tehnologiei informației. Acesta pare a fi nu doar un îndemn plin de speranță adresat de maestrul Octavian Lazăr Cosma generației actuale, prin tot ceea ce a scris, publicat și înfăptuit ca muzicolog și lider organizațional / manager, ca profesor universitar, ci este și o  certitudine  a gradului de cultură și civilizație muzicală desfășurată constant și activ pe pământ românesc, cu reverberații impresionante și în concursurile, festivalurile, sesiunile științifice organizate în țară sau peste hotare, la care participă, de multe ori cu sacrificii materiale evidente, muzicienii români, interpreți vocali sau instrumentali, cercetători, profesori universitari, dirijori de formații, jurnaliști de radio și de televiziune. Două inițiative au pornit din voința maestrului aici omagiat, argumentând, amândouă, peste decenii de existență instituțională, viziunea întemeierii unei vieți științifice autentice, profunde în rezultate, antrenând valențele și talentul în domeniile pedagogiei muzicale, componisticii muzicale, muzicologiei, criticii și istoriei muzicii: ne referim la Simpozionul Internațional de muzicologie ,,George Enescu”, desfășurat în timpul festivalurilor internaționale ,,George Enescu” organizate, cum se știe, în România, cu invitarea unor muzicologi prestigioși din țară și din lumea întreagă[9]; cealaltă inițiativă privește inițierea și coordonarea decenii la rând a Studiilor de muzicologie, serie inițială volumele I-XXII, publicată până în anul 1993, urmată, sub altă coordonare, de seria nouă, cărți publicate cu profesionalism și continuitate de Editura Muzicală aflată în strâns contact cu Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România. Studiile acoperă toate domeniile, de la muzica tradițională la muzica de avangardă, de la istoria muzicii românești cu personalitățile întemeietoare sau cele contemporane, până la istoria muzicii universale, cu genuri, stiluri, forme muzicale / arhitecturi sonore și curente artistice, metode științifice de analiză și sinteză a creațiilor muzicale, orientări în pedagogia și didactica fenomenului muzical – acestea din urmă destinate asigurării pregătirii artistice a tinerelor generații de muzicieni. Încă de la primele sale cărți și volume publicate, Octavian Lazăr Cosma s-a evidențiat printr-un limbaj deopotrivă inteligibil, accesibil dar orientat nu spre literaturizare, spre impresiile propri, ci spre căutarea și cercetarea documentelor, studierea factorilor intrinseci care au determinat un eveniment artistic, o compoziție sau alta, un fenomen estetic sau altul, o alegere stilistică sau alta. Inevitabil, studiile sale au relevat resorturile morale, etice ale artei și ale vieții compozitorilor, conștiința lor artistică dar și socială, lupta lor anevoioasă dar emoționantă, deseori învingătoare, cu timpul, cu greutățile inerente vieții trepidante în asigurarea traiului zilnic, și, peste ani, rezultatul muzical artistic care a ajuns în cele mai bune condiții să aducă mulțumire deplină publicului meloman. Exemplu peremtoriu fiind premiera operei Oedip, tragedie lirică de George Enescu, inspirată de piesele de teatru ale lui Sofocle, pe acest subiect. Recitind unele pagini ale cărții Oedip-ul enescian, de Octavian Lazăr Cosma, observăm densitatea ideilor, reflectorul luminos proiectând cele mai nebănuite aspecte subtile ale creației enesciene, dar și faptul că maestrul muzicolog, a aflat pildă, sprijin și calea, poteca de urmat în viață și în creația muzicologică, din însăși revelațiile izvorâte din studiile pe care și le-a propus și pe care le-a dus până la capăt, urmărindu-le și verificându-le, completându-le ani în șir, publicând rezultatele cercetării sale la zi.

Scump maestre Octavian Lazăr Cosma, cu prilejul împlinirii a 93 de ani de viață, la 15 februarie 2026, vă transmitem tradiționalul La mulți ani cu sănătate și felicitări pentru purtarea fanionului muzicii românești cu atâta eleganță. În chip de Octavian, augusta noastră gintă latino-romană, în chip de Lazăr, cu studiile despre reînvierea muzicii românești în spirit european și universal, în chip de Cosma, haiducul libertății de opinie și de acțiune pe tărâm cultural. Desigur toți aceștia, înfrățiți, fac parte din actul de identitate contemporană a breslei muzicienilor români. Cu toți, considerându-ne mai mult sau mai puțin, cunoscuți sau necunoscuți, parte din familia Octavian Lazăr Cosma, alături de colegii domniei voastre și de profesorii, mentorii care v-au îndrumat pe acest drum roditor![10]

12 februarie -1 Martie, 2026                                     Aurelian Popa Stavri

 

Surse consultate: https://biblioteca-digitala.ro/?articol=129302-octavian-lazar-cosma-hronicul-muzicii-romanesti-vol-i–revue-roumaine-d-histoire-de-l-art-rrha-editura-academiei-romane–xi-1974&domeniisipublicatii=1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian_Lazăr_Cosma

https://www.facebook.com/muzeulnationalgeorgeenescu/posts/octavian-lazăr-cosma-93- -octavian  lazăr cosma-este-una-dintre-cele-mai-importante personalități/1352887796866817/

https://www.romania-muzical.ro/articol/lansare-de-carte-filarmonica-din-bucureti-in-reflectorul-cronicii-muzicale-de-octavian-lazar-cosma-cea-mai-importanta-lucrare-scrisa-despre-istoria-instituției/3883461/16/2

Octavian Lazăr Cosma, OEDIP-UL ENESCIAN, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialistă România, București 1967, 500 p.

[1] Dr Sabina Ispas a caracterizat folclorul, ca un domeniu de o înaltă cizelare și abstractizare. Motiv pentru care, adăugăm noi, doar practicanții genuini, rapsozi, cântăreți, interpreți profesionalizați, îi gustă cu adevărat subtilitățile, alături de îndrăgostiții melomani de tradițiile autentice cizelate de-a lungul mileniilor. ,,Cultura populară este o cultură abstractă”, interviu cu academician dr. Sabina Ispas, realizat de Aurelian Popa Stavri, în Revista culturală Leviathan, Anul III, aprilie-iunie, 2020. ,,Cultura populară este o cultură abstractă. Comisia Națională pentru Salvgardarea Patrimoniului Imaterial și Tezaure Umane Vii”, interviu cu Cornelia Sabina Ispas, director al Institutului de Etnografie și Folclor ,,Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, în cartea ,,Misiunea: Patrimoniul muzical. Studii, interviuri, eseuri despre muzică și radiofonie”, autor Aurelian Popa Stavri, Editura Amurg sentimental, București, 2021, p. 41-49.

[2] Muzica, factor de coeziune și unitate atitudinală, autor Aurelian Popa Stavri, comunicare la Simpozionul organizat în anii ’80  de Conservatorul de Muzică ,, Ciprian Porumbescu”, lucrare menționată de Iosif Sava în emisiunea de actualitate muzicală găzduită de Radio România.

[3] Afirmație făcută public de Sorina Goia, muzicolog, publicată pe F B de Fundația Navah Salameh.

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian Lazăr­­_Cosma/Note, accesat la 12 februarie 2026.

[5] Editura muzicală, site accesat în 30 ianuarie 2023.

[6] https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian Lazăr­­_Cosma/Note, accesat la 12 februarie 2026.

[7] https://ro.wikipedia.org/wiki/Octavian Lazăr­­_Cosma/Note, accesat la 12 februarie 2026.

[8] Op citat și Lista tezelor de doctorat susținute. Academia de Muzică George Dima, Cluj Napoca, România.

[9] Prof Univ. Dr. academinian Octavian Lazăr Cosma în interviul acordat realizatoarei de emisiuni Mihaela Helmis de la Radio Româniai Actualități: prin Simpozionul internațional de Muzicologie ,,George Enescu” ,,suntem colegi de disciplină muzicologică cu cei mai proeminenți muzicologi ai lumii”. În același interviu, maestrul ne îndeamnă: ,,Trebuie să fim în lume, trebuie să ne batem pentru muzica românească.” Ca și folclorul românesc, muzica contemporană românească, academică, este bogată, diversă, valoroasă. ,,Anatol Vieru, Aurel Stroe, Liviu Glodeanu, Tiberiu Olah, Dan Constantinescu (și mulți alții) nu sunt prea cântați, nu sunt suficient cunoscuți. A existat o perioadă în care Corul MADRIGAL condus de Marin Constantin interpreta piese corale (ample) cu țesătura muzicii de cameră și chiar a celei simfonice”.,,Teme și titluri pe care le-am concretizat în cărți scrise, unele reeditate, rar găsești în muzicologia universală”, mai afirmă justificat și documentat, maestrul Octavian Lazăr Cosma. ,,Și sunt încă subiecte rămase necunoscute referitoare la muzica românească. De pildă, muzicologi români care au trăit în străinătate, cum este Roman Vlad, cel care a scris o istorie a muzicii dodecafonice, volum prestigios” – ,,Istoria dodecafoniei” de Roman Vlad, Editura Național, 484 p, an 1998. În interviul acordat Mihaelei Helmis de către Octavian Lazăr Cosma se vorbește despre necesitatea în continuare, a cernerii, a selectării valorilor, reafirmarea criteriilor valorice, recunoașterea acelor personalități, autohtone sau ale altor culturi, care au determinat orientarea modernă, de primenire, de dezvoltare a muzicii pe noi paliere și orizonturi stilistice, în dorința de a reflecta atât gânduri, idei și sentimente personale, cât și conștiința colectivă a umanității. Un exemplu peremtoriu este George Enescu, pentru cunoașterea căruia secolul XXI pare a fi favorabil atât în rândul românilor cât și în rândul publicului european și extraeuropean.

[10] Astfel dorul, s-a întâlnit cu rodul. Dor, citindu-l de la dreapta la stânga, descoperim cuvântul Rod.

by