Destul că nu ne mână vrerea, timpul, momentele cele bune și momentele cele rele ale fiecăruia dintre noi, apăsarea gândurilor ori starea noastră de sănătate decât să vorbim puțin și rar, să mai și scriu mult acum, ca să par că fac să tremure adevărul firav zdrobit în picioare de perfidia ocazională?!
Nu-i frumos…! E mai drept să scriu mai puțin, căci multul încarcă steril în coșul conștiinței și scoate afară libertatea de a fi sincer. Mă adresez ție, soră dragă, cu numele scris în titlu ca să te identifice cititorul aici ca-ntr-o scrisoare ce putea fi a unui ultim bun rămas. Preponderența cuvintelor în tot cuprinsul eseului acestuia o acoperă unul pe cât de simplu, pe atât de dovedit a conta: mulțumesc.
Puține am a spune scriindu-ți, căci puțin este și timpul tău liber împărțit și acela cu cine depinde mult de slujirea ta statornică de bună bucată de timp, așa că încep cu un singur cuvânt pe cât de simplu pe atât de mult dovedit a conta: mulțumesc.
Când îmi aduc aminte de tine nu sunt singur la întâmpinarea amintitului acestuia, este cu mine și conștiința mea prin trimisul ei: cuvântul mulțumesc…!
Când contemplez baza de date spirituale a celor ai mei, ca să-mi restitui ce altfel ar rămâne mult în urma pasului sufletului meu, găsesc numele tău notat în dreptul cuvântului mulțumesc…!
Dacă aș uita într-o zi fiecare cuvânt al graiului și te-aș vedea și te-aș auzi, mi-aș aduce aminte de primul cuvânt pentru tine: mulțumesc…!
Dacă mi s-ar fereca subit graiul, dacă mi s-ar traumatiza și lega, întorcându-mă la vorbirea dintâi, mi l-ar dezlega strigătul cuvântului din cuvânt: mulțumesc…!
Dacă universul meu sonor s-ar scufunda în tăceri abisale, l-ar scoate la suprafață simfonia cuvântului inimii: mulțumesc…!
Dacă s-ar sfărâma cu pietre tot ce-am zidit în noi unul pentru celălalt, ca frate și soră, același sânge ce curge prin amândoi ar asambla în mine, din cioburi, cuvântul mulțumesc…!
Mulțumesc, Mariana, pentru că am fost bolnav și ai venit la mine. Eram pe patul de spital un om viu, cu speranțe ucise și ai venit la mine. Te-am văzut printre dârele lacrimilor, erai una din formele ce dansau în ceață, erai ce nu distingeam dacă nu-ți auzeam glasul, căci lunecai prin ochii mei, îți simțeam prezența, dar nu-ți puteam fixa marginile corpului topit în aerul salonului din spital, printre paturi, printre monitoare, printre bolnavi, printre asistente, printre infirmiere, printre aparținători…, luneca tot și nu se mai oprea de lunecat, timpul curgea și nu se mai oprea de curs, întunericul venea și nu se mai oprea de venit, părându-mi-se că mă scurg din el, că voi ieși din timp, apoi nu va mai rămâne nimic din mine. Nu ți-am spus, dar credeam că ești cu mine și sunt cu tine ultima dată, nu ți-am spus, dar am regretat că nu am vorbit aproape deloc cu tine, pentru că nu puteam să vorbesc, nu ți-am spus ce-ți spun acum și e deajuns din tot ce n-ar mai fi avut rostul să-ți spun când credeam că mor: nu mai pot, mă caută întunericul e pe aproape, se năpustește la mine…! Dar îți spun acum altceva, achit o restanță de spus: mulțumesc…!
Eram cinci și am rămas doi mieji de nucă într-o coajă de noroc fără noroc…, doar noi doi mai suntem, trei dintre noi sunt acum trei amintiri, fiecare dintre ele întrerupând crud de devreme și dureros câte o dragoste de frate lăsându-ne în locul ei dragostea de amintire…! Numai amintirea nu ne-o poate răpi cerul, câtă vreme pe om nu-l cruță ci-l împarte-n două: jumătate obol pământului, jumătate tainelor de sus; totuși, iată, sunt încă aici ca să mulțumesc celor trei că mi-au fost frați și ție că îmi ești soră….! Mulțumesc…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..