Sunt mulți poeți, mai ales în ultimii ani au năvălit hoarde întregi de oameni care bat cu tot netalentul lor în porțile adevăratei Poezii.
Bat, bat și iar bat.
Ziuă și noapte, fără poprire.
Și nu obosesc.
Unii vor slavă, fiindcă bani au. Vor premii, ordine și monumente. Și le pot înălța pe propriile lor finanțe.
„Nici nu se pune problema materială”, surâd ei, tot bătând în porți, cu îndârjire.
Galina Furdui nu este rudă cu ei. Poeta din Vărăncăul copilăriei mele și-a zidit, piatră cu piatră, vreme de-o viață, o monastire a ei, în care, pentru a-i fi cât mai durabilă ctitoria, și-a zidit până la urmă și sufletul.
Sunt mulți poeți, scriam, dar puțini, chiar tare puțini, se pot apleca și asupra leagănului Muzicii, ca să ofere celor șapte note muzicale veșminte artistice, de gală.
Galina Furdui este unul dintre liricii îndrăgostiți de făptura aleasă a Muzicii, fără de care nici nu ar putea trăi.
Verbul ei, armonios și elegant, de o finețe și profunzime aparte, cântă singur, de la prima și până la ultima rostire, care e mereu penultima, fiindcă ultima n-are cum să existe atunci când izvorul rostuirii prin rostire nu are sfârșit.
Așadar, o muzică fără sfârșit cutreieră toate cărțile de poezii ale Galinei Furdui.
Altfel cum s-ar explica faptul grăbirii cerbilor spre acest izvor neascuns din Poiana literaturii noastre?
Cerbii, clar lucru, sunt compozitorii și interpreții din Basarabia și din Țară, care vor să bea din izvorul poeziei Galinei Furdui o altfel de apă, una Vie, adică necontrafăcută și dulce.
Versurile, or mai pe nou zise: textele sale pentru cântece sunt mereu solicitate, astfel că nu știu artist care să nu ducă în desaga lui de melodii și un cântec, cel puțin unul, scris pe cuvintele Galinei Furdui.
Scrisul ei completează, într-un mod cu totul fericit, biblioteca muzicală a neamului nostru.
Interpretate de copii sau de artiști consacrați, cântecele Galinei Furdui sunt aidoma unor răsărituri de zi, care-ți îmbrățișează pe neașteptate inima, înflăcărând-o cu dragostea luminoasă a lor.
Într-o perioadă în care fiecare interpret se autoconsideră, în mod obligatoriu parcă, și compozitor, și autor de texte, și solist, bineînțeles, adevărații poeți-cântători rămân foarte puțini, și din acest motiv mai strălucitori în bezna unor crunte realități.
Ei sunt ca să aducă, prin lucrarea lor, fericita diferență între talent și kitsch, între raiul și iadul artistic, chipurile modern și încă extrem de inovator.
Adevăratul poet liric nu va ține cont niciodată de modele vremelnice, îmbietoare și ridicătoare în slava de-o clipă; pentru el cuvântul, inclusiv cel cântat, nefiind decât un zbor nesfârșit, de la o stație a inimii cu numele: Viață terestră până la stația supremei Vieți în Marele Cuvânt.
Ca o „întoarcere în marele Volum” al Veșniciei, din care am și fost odată izvodiți.
În concluzie, și prin aceste câteva rânduri putem conchide că atunci când suntem solicitați să vorbim despre omul-cântec Galina Furdui nu putem să nu recunoaștem că ne aflăm în preajma unui talent rar întâlnit și tocmai de aceea prețios, și tocmai de aceea păstrător în el de tot mai multe carate.
Valoarea vestigiilor diamantine crește în Timp, atunci când, cu binecuvântarea acestuia, ele sunt așezate frumos în vitrina inimii Lumii.
Și sufletele cucernice vin, rând pe rând, să soarbă lumini din Lumină, ca tot mai multă Lumină să crească în loc, hăulind!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..