Am găsit în Chemarea lui Kalangu (223 pg., editura Hoffman, 2022), cu plăcută surprindere, un condei bine definit și o literatură ficțională exotică foarte bine documentată, acolo unde este cazul.
Bun zămislitor de personaje și totodată de imagini plastice în care să le încadreze reușit, autorul, Mihai Preda, ne propune trei nuvele cu spirit pozitiv, transpunându-ne pe rând în Congo, în timpul răscoalelor băștinașilor africani împotriva tiranului rege belgian Leopold al II-lea, în mai cruda scriere Chemarea lui Kalangu, în China, sub semnul Dinastiei de Jad, în aproape romantica Rază de lună și într-o Rusie cuprinsă de un magic realism contemporan, în Pădurea de tungsten.
Numitorul comun al diferitelor epoci și nații descrise de autor constă în capacitatea acestuia de a fi deosebit de atent la detalii. Amănuntele, așteptate sau nu, fac deliciul evenimentelor care se desfășoară cinematografic sub ochii noștri. Ele dau farmec narațiunii și sporesc impresia de autenticitate, fiind exact în cantitatea și calitatea necesare pentru a crea tabloul acțiunii în curs.
Mihai Preda dovedește prin acest debut un vădit talent nativ de narator, pe care să sperăm că multe alte povești nespuse îl vor chema în continuare să le înșire pe hârtie.
Prefața este semnată de admirabila prozatoare Marina Costa. Remarcabil, de asemenea, este și ansamblul pictural de pe copertă, al cărui autor, dincolo de designul impecabil al editurii, este iscusitul în ale scrisului și desenului Constantin Preda, psihoterapeut de profesie. Sigur, onomastica identică este o coincidență pură… Deși, conform unui aforism atribuit în mod constant, deși, deloc improbabil, probabil eronat, lui Einstein, coincidența este felul lui Dumnezeu de a rămâne anonim. Iar aici, în artă, chiar dacă ar fi zis-o un om de știință, legăturile nevăzute dintre ființe și lucruri se dovedesc de multe ori mai valabile decât oriunde.
Recomand, în concluzie, Chemarea lui Kalangu oricărui cititor dornic de istorii care ar putea să fie cândva sau poate că deja s-au întâmplat. Ele rămân viabile, în orice trecut, prezent sau viitor imaginat de noi, ca putând fi oricând veritabile trăiri reale.
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..