Din seria “Aniversar”
Un gând la o deosebită aniversare – împlinirea a treiezeci ani de la absolvirea Liceului Teoretic „Lucian Blaga” din municipiul Oradea…
Cuprins fiind de sinceră emoţie, de mult respect, reală nostalgie şi deosebită recunoştinţă m-am tot gândit, preţ de mai multe zile cum să-mi pot exprima, cât mai bine, în câteva rânduri, aceste stări şi sentimente faţă de liceul în care am învăţat timp de patru ani în cea mai furmoasă perioadă a adolescenţei mele, urmând aici clasele IX – XII, între anii 1992 – 1996, făcând parte din prima promoţie care a absolvit această prestigioasă şcoală, eveniment care a avut loc, iată, deja, în urmă cu treizeci de ani, avându-l ca protector spiritual şi cultural pe marele Lucian Blaga.
În toţi aceşti ani am apreciat în această instituţie de învăţământ, dragostea, seriozitatea şi capacitatea de adaptare a profesorilor care, unii dintre ei, nu erau foarte tineri din punct de vedere fizic însă cu toţii erau foarte tineri, din punct de vedere spiritual fapt care pentru noi a avut o influenţă deosebită, căci eram plini de entuziasm şi energie, în schimb ei erau plini de maturitate, înţelegere şi dăruire!…
Mă gândesc acum, la împlinirea a treizeci și patru ani de la admiterea mea în clasa a IX –a (1992), și la treizeci de ani de la absolvire (1996), că începutul de drum al noului liceu s-a armonizat într-un mod deosebit cu începutul adolescenţei noastre – cea plină de atâtea noutăţi şi necunoscute dar pe care, cu ajutorul acestor prieteni mai mari, care au fost dascălii noştri, am reuşit să le descifrăm, să le desluşim taina şi misterul!…
Aducându-mi aminte de fiecare profesor în parte precum şi de fiecare coleg în parte mă gândesc că pentru fiecare dintre ei am cel puţin câte o amintire frumoasă, dacă nu chiar mai multe, şi cel puţin câte un gând frumos!…
Trăiesc cu regretul însă, că anii respectivi au trecut foarte repede, mult prea repede, realizând abia după aceea acest lucru, de asemenea şi timpul, de atunci încoace a trecut în mod fulgerător aşa încât iată, s-au împlinit treizeci și patru de ani de la această inaugurare, și treiezeci de ani de la această absolvire, perioadă în care viaţa ne-a purtat în diferite locuri şi stări dar având, ca bagaj cu noi, amintiri, energie şi cunoaştere de la şcoala noastră cea mult iubită din strada Posada Nr. 1!…
Perioada anilor 2000 – 2003 a fost din nou, una specială pentru mine, legată de acest liceu, deoarece am ajuns profesor de religie aici, ajungând astfel, coleg cu foştii mei profesori – lucru care m-a încărcat cu o responsabilitate şi o emoţie în plus, printre altele având şi fericitul prilej de a participa la aniversarea – în luna Mai 2002 – a zece ani de existenţă ai acestei şcoli dragă sufletului meu; drept urmare, vreau să precizez faptul că a fost o perioadă la fel de interesantă şi de inedită, în care am învăţat iarăşi, foarte multe de la ei, întâlnindu-i la fel de înţelăgători, de buni profesionişti şi de sinceri şi ajungând acum, să-i înţeleg la rându-mi mult mai bine şi mai deplin, căci în această perioadă am realizat faptul că a fi profesor presupune a te îndeletnici şi a cultiva o artă, dintre cele mai nobile, dar care presupune foarte mult efort şi sacrificiu!…
Aşadar, aceşti şapte ani (patru ca elev şi trei ca profesor) au constituit un timp determinant şi definitoriu în viaţa mea, au lăsat urme adânci, marcându-mi personalitatea într-un sens pozitiv de excepţie!…
Acum la aniversarea a treizeci de ani de la absolvirea acestei prestigioase şcoli orădene, mă gândesc cu mult drag la generaţia noastră de elevi şi la profesorii noştri – cărora le aduc gândurile mele de mulţumire, recunoştinţă şi deosebită apreciere, îndemnându-i totodată, pe actualii elevi să iubească această şcoală, care i-a primit în cadrul ei cu toată dragostea, înţelegerea şi răbdarea şi să nu uite faptul că timpul trece foarte repede, dar că trebuie să-şi aducă aminte de şcoala şi profesorii ce i-au învăţat unde, când şi cum trebuie să păşească în viaţă, având parte de ajutorul, înţelepciunea, maturitatea, experienţa şi exemplul acestor oameni care se comportă atât de normali şi de discreţi şi cărora noi le datorăm atât de mult încât oriunde şi oricând, ne simţim în faţa lor, sau ar trebui să ne simţim atât de recunoscători!…
Chiar dacă mentalitatea şi generaţiile se schimbă, aceste realităţi fac parte din categoria valorilor perene, care nu pot suferi niciodată vreo modificare!…
.
În încheiere, aflându-ne acum la acest ceas aniversar, doresc conducerii actuale a şcolii, corpului ei profesoral precum şi actualilor săi elevi, să aibă parte de multă sănătate, de mult succes şi de multe împliniri pe mai departe, iar pentru realizările de până acum ţin să le adresez sincere felicitări, asigurându-i în continuare, de recunoştinţa şi preţuirea mea!…
Vivat, Crescat, Floreat!
Un sincer şi călduros „La mulți, buni, frumoși, voioși și binecuvântați ani!”
București – 2026
@Stelian Gomboș
https://steliangombos.wordpress.com/
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..