În poezia frumos intitulată „Petale albe”, scriitorul Dorian Marcoci se prezintă ca un maestru al epitetelor fin conturate. Așa cum remarcăm încă din titlu, domnia sa construiește o atmosferă plină de sensibilitate și candoare, circumscrisă în jurul ideii că primăvara este, fără îndoială, anotimpul regenerării, este un anotimp al vindecării spirituale și al purificării sufletești, proces sugerat prin versul „izvor din pleoapa primăverii”.
În contextul operelor lirice create de Dorian Marcoci, motivul „albului” ca simbol cromatic al începutului și al liniștii, apare deseori în versurile sale. Albul trimite spre un soi de spiritualitate tihnită și dulce, care ne duce cu gândul la efemeritatea vieții, sugerată, în chip esențial, de imaginea ghicelului ce „păstrează în tulpini fragile/tăria unor încercări”.
Delicatețea acestui grațios reprezentant vegetal, cu „blândele sale mângâieri”, este, însă, aparentă deoarece ascunde „tăria unor încercări” suficient de puternice pentru a alunga, cu îndrăzneală și curaj, asprimea iernii. Antagonismul dintre fragilitate și curaj, opoziția dintre generozitatea renașterii și „ostilitatea iernii” reprezintă o caracteristică esențială a acestul pastel de primăvară, al cărui mesaj merge mai departe spre o tematică de factură filosofică. Poetul face trimiteri spre ideea că obstacolele existențiale reprezentate de vitregia iernii, pot fi depășite printr-o luptă latentă, dar consecventă, prin reziliență și forță spirituală.
Poetul ne introduce și într-o lirică a frâmântărilor sufletești, atunci când discursul devine reflexiv iar eu-l liric încearcă să se reîntoarcă la anii tinereții invocați sub forma dorinței sufletului de a simți „aburii renașterii”. Tematica trecerii timpului nu este tratată de scriitor cu dramatism, ci cu melancolie și înțelegere.
Dantelăria metaforelor și epitetelor este luminoasă și caldă. Metafora „petale albe, blânde mângâieri”, spre exemplu, este echivalentul tandreții naturii. Personificată, primăvara oglindește sentimentele poetului, ce privește cu melancolie și iubire transformările din natură. Acesta observă cum „dragostea mijește” și se apropie de imaginea ghioceilor cu nostalgia generată de amintirea primăverilor de altădată.
În concluzie, dl. Marcoci își exprimă admirația față de acest universal simbol al primăverii și construiește în jurul micului simbol, un scenariu liric delicat și melancolic, în care ghiocelul devine emblema purității profunde, dar și al încăpățânării de a lupta cu vitregiile vieții.
Privind lucrurile din perspectivă antropologică, destinul ghioceilor poate fi asemănat cu destinul oamenilor care au forța de a se desprinde din umbra încercărilor existențiale, regăsindu-și încrederea în frumusețea neasemuită a primăverii, continuând, astfel, să creadă în perenitatea poeziei, a iubirii și a vieții.
LILIANA MOLDOVAN
_______________________________________________________________________________
„PETALE ALBE
Petale albe,blânde mângâieri
Izvor din pleoapa primăverii
Stârnesc în mine frământări
Şterse de praful neuitării.
Aburi de tinereţe şi de dor,
Comori când sufletul doreşte
Să se-mplinească primitor
Atunci când dragostea mijeşte.
Petale albe, blânde mângâieri
Păstrează în tulpini fragile
Tăria unor încercări
S-alunge iernile ostile.
(DORIAN MARCOCI)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..