Mă văd adesea „abordat” de prieteni care își desfășoară activitatea în diverse domenii, în funcție de abilități, pasiuni și cunoștințe profesionale. Aceștia mă îndeamnă insistent să alcătuiesc o monografie a localității natale sau să adun trecutul acestor locuri în câteva „File de Istorie”. Mai pe înțelesul tuturor, îmi cer să încropesc o carte despre trecutul locuitorilor care s-au născut, au crescut și au activat într-un fel sau altul pe raza acestei localități, adăugând evenimente, locuri și fapte legate de acest spațiu. Nu spun că nu aș fi în măsură să adun toate aceste elemente între coperțile unei cărți. Însă o asemenea trudă nu este treabă de scriitor, ci de arhivar sau, într-un fel, de „detectiv” și cercetător pe teme de istorie. Aceasta presupune o muncă de teren, un parcurs din loc în loc pentru a aduna date, indicii, mărturii și dovezi. Simplul fapt că aduni toate aceste date într-un singur volum nu te transformă în scriitor, ci, cel mult, în publicist. Din punct de vedere compozițional și literar, o astfel de lucrare nu mă depășește. Totuși, a scrie o monografie pe baza unor informații gata date nu implică nimic creativ; înseamnă doar să redai cronologic ce s-a întâmplat într-o anumită comunitate. Fără lipsă de modestie, activitatea mea literară este deja validată: am publicat peste 120 de poezii, eseuri, cronici și articole în reviste de prestigiu precum: Argeș, Actualitatea literară, Banchetul, Boem@, Caiete Silvane, Convorbiri literare, Caligraf, Hyperion (Botoșani), Contact internațional, Expres cultural, Familia, Impact, Litere, Lumină lină, Mișcarea literară, Oltart, Plumb, Poezia, Spații culturale, Spania literară, Sintagme literare, Feed Back, Neuma, Nord literar, Zenit 22, Regal literar, Agora literară, NapocaNews, Vâlcea literară, Literatura de azi, Observatorul, Vatra veche, Al cincilea anotimp, Luceafărul, Condeierul diasporei și altele. Prin prisma acestei experiențe, nu înseamnă că nu aș fi putut găsi o „breșă” pentru a umbla de la un preot la un primar, de la un arhivar la diferite obiective locale, punând întrebări despre trecut. M-aș fi lovit însă, probabil, de orgolii, invidii sau nepăsare — de oameni care m-ar fi amânat de pe o săptămână pe alta sau care nu ar fi dat importanță demersului. Dar, așa cum spuneam, aceste aspecte nu țin de menirea scriitorului. Nu te poți numi scriitor doar pentru că culegi aspecte scrise sau povestite despre acțiunile cuiva, copiindu-le sau transferându-le pe coli de hârtie ori într-un sistem electronic. O astfel de activitate tehnică o poate face și un elev de clasa a VIII-a, atâta timp cât stăpânește noțiunile de bază ale scrisului de mână sau ale tehnoredactării. Scriitorul creează lumi și sensuri; arhivarul doar le inventariază.

Vasile Dan MARCHIȘ

poet, eseist, publicist, fondatorul revistei Sintagme codrene