Visam, în prima mea copilărie,
Stând în palma tatii într-un picior,
S-ajung o mare gimnastă pe o scenă…
Ce vis sublim nutream de viitor!
Și mai crescui, încât să-mi meargă mintea
Să văd cum luna, ce urca-n salcâmi,
Părea tabloul pictat de o cometă,
Pictor îmi devenise-acuma visu-mi.
Și trupu-mi modelam în acrobații,
Mâna-mi chipuri de oameni desena,
Eram la vârsta viselor mărețe,
Dar Domnul era cel ce desemna.
Când cunoscui cuvinte cu-nțelesuri
Ce te purtau în lumea basmelor,
Văzui că mintea mea lucrează-n rime
Și iar umblai la lista viselor.
Dar viața mea avea un alt traseu,
Acrobații, desene… la catedră,
Povestea căderii mărului din pom
Putea să fie-o splendidă pictură.
A fost odată ca-n povești…
Dar viața însăși e un vis,
Depinde însă ce-ți dorești
Ca să te simți ca-n paradis.
9 dec. 2022
by