Evenimente culturale
Despre Cioran și Preda…
…au vorbit nu de mult doi invitați bineveniți ai Centrului Cultural Pitești. Cine sunt domnii? Nimeni alții decât Constantin Zaharia și Alexandru Preda. Poposiți și ei printre puținii localnici veniți în sala ”Ars Nova”. Tapetată, după obicei, cu picturi și fotografii interesante și atractive. Ca un cuib de cultură veritabil, dacă toate cele-ar sta cum se cuvine mereu…
Afirm asta pentru că mai există nemulțumiri justificate. Legate de organizare și de unii dintre oaspeți. Întotdeauna agreați mai dihai cei care vorbesc liber. Și nu citesc un text adus cu ei în mape. Fiindcă auditoriul e cucerit astfel mai ușor. Mai adânc, mai bogat. Forța de interes și de atracție sporind inevitabil și folositor.
Așa cum s-a întâmplat și în cele două cazuri consemnate, succint desigur, în tableta de față. Atât Zaharia, cât și Preda povestind cu rost despre Emil și Marin. Pe care i-au studiat amănunțit (în primu` caz) prin arhive și biblioteci. Ori au trăit niște ani împrejuru` lor (în a doua situație), în cadru familial…
Constantin (astăzi parizian) este un exeget împătimit al ”afurisitului” din Rășinari. Cu o teză de doctorat despre acesta. Și realizator al unor volume cu inedite cioraniene descoperite prin căutări fel și chip, fructuoase și de lăudat. Motiv să ne vorbească util și lămuritor, ușor și convingător, pe subiectul ăsta indiscutabil demn de interes. L-au însoțit în prezidiu criticu` literar Nicolae Oprea (șefu` Filialei Pitești a USR) și publicistu` Jean Dumitrașcu (secretar al aceleiași structuri). Învăluindu-l util cu întrebări și completări, la fel ca și publicu` prezent.
Situație similară repetându-se mai pronunțat la întâlnirea cu mezinu` familiei Preda, Alexandru. Născut din a treia căsătorie, cu Elena. Cincantenarul oaspete, însoțit de editoru` Lucian Pricop (nici dânsu` străin de urbea argeșeană, prin mariaj), a ”dat din casă” multe. Amintiri interesante neîndoielnic, încât i-am sugerat să scrie o carte întru memoria tatălui faimos. Inspirat, moderatoru` Leo Dragomir (din păcate, tot cu probleme-n prezentare) a iscat la fix un final de suflet din partea vorbitorului. O mărturie plină de duioșie, chiar de durere (la atâția ani distanță) despre moartea părintelui romancier și locul încărcat de căldură filială ce i-l poartă și azi în inima-i de om în puterea vârstei. Dar fiu, în fond, al celui evocat cu dăruire la peste opt decenii de la moartea necruțătoare: ”Moromețianul” Marin Preda. ”Cel mai iubit dintre pământeni” pentru ”Delirul” său curajos realmente în vremi dificile inubliabil. Ilustrative substanțial aste repere în novelistica autohtonă a veacului trecut. Concluzionând, avurăm parte de două momente culturale neapărat de consemnat. Ceea ce făcui, folositor îndeosebi, pentru viitor…
Adrian SIMEANU
by