Muzica zilelor noastre
„Phoenix” după Covaci
La Pitești. Pe scena filarmonicii loco. Într-un concert entuziast. Entuziasmant deopotrivă. Căci s-a cântat cu drag și dor. Din plin și cu impact maxim. Cei cinci actuali componenți ai trupei dovedind calități muzicale puternice și fructuoase. Motiv întrutot îndreptățit ca publicul argeșean să-i primească cu bucurie și vădită dragoste pe cei rămași a duce azi mai departe ștafeta legendarei formații autohtone preț de câteva decenii bune. De la înființare până anul acesta când Nicu Covaci fu răpus de un cancer nemilos…
I s-a dus un tribut meritat. Fiind un muzician polivalent. Lumea din vremea lui, câtă mai există, da` și ceva tineret binevenit au fremătat laolaltă ascultând melodiile nemuritoare. La fel de proaspete și atrăgătoare. Pline de seva hard-rokului autentic asezonat suprainspirat cu filonu` folcloric național. Cristi, Costi, Lavinia, Vlady, Flavius, susținuți cu aplomb de simfonicul instituției gazdă, ne-au adus aminte, minunat, de tinerețea, dragostea și pasiunea ardentă pentru genul ăsta superb. Socotit periculos de comuniștii aculturali ce nu știau decât să-și dea frâu liber instinctelor primare. Făr-a da și astei muzici importanța ei artistică certă, pe motiv că venea din Occidentu` putred și dezmățat…
Ei bine, tipul a dovedit și confirmă că nu ea a pierit, ci ăia care-o afuriseau ticăloși. Înecați în prostie și răutate, în nimicnicie ieșită din comun. Desigur, mi-e clar că mai dăinuie reminiscențe nefericite, întreținute nefast de cei goi în cap. Eu însă (și nu doar) m-oi duce cu Phoenix în groapă, neîndoios. Ceea ce-mi va face sfârșitu` cumva mai ușor. Chiar dacă mai trist. Motiv, totodată, să profit, cât voi mai putea, de alte reîntâlniri c-o plăcere de-o viață: „Negru vodă și-a lui ceată, toți voinici cu fruntea lată!”. The best…
Adrian SIMEANU
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..