Muzica zilelor noastre
S-au dus și ei, vara asta,…
…să cânte la piane cerești. Împlinind voia sorții. Lăsându-ne pe noi, pământenii,
mai săraci în sunete minunate pe claviaturi. Căci Valentin Gheorghiu și Ioana Maria
Lupașcu fost-au doi pianiști remarcabili ai Țării Românești actuale. Purtând fala
acesteia dincolo de granițe…
Născuți la juma de veac unu` după altu în orașe apropiate, porturi la Dunăre,
Valentin și Ioana Maria s-au jucat pe clape încă din copilărie. Ajungând, în ani, la
măiestrie, la performanță artistică indubitabilă. I-am cunoscut personal pe amândoi și
onorat mă declar să-i fi ascultat. Să le urmăresc sprinteneala pe clape. Vigoarea
tușeului. Precizia deslușirii partiturilor. Entuziasmu` cu care se dezlănțuiau în
concerte și recitaluri. Furați de splendoarea muzicii și resorturile inefabile dintre ei și
auditori. Discuțiile purtate după mă însoțesc și astăzi benefic. Făcându-mă și mai
abitir să scriu despre ei și prestația lor instrumentală. Cu Ioana îndeosebi având o
relație amicală, umană întreținută util prin îndelungi convorbiri telefonice. Cu varii
subiecte. Cititu-i-am totodată și recenzat meritat ”Prințul baghetei”. Roman parțial
autobiografic, izbutit vădit, cert binevenit…
Firește însă, m-au atras cel mai mult cântările lor pe scenele filarmonice. Unde-și
etalau vrednic, impresionant potențele solistice. I-am văzut, auzit în timp colo sau
dincolo și câștigu` cultural-artistic aparținându-mi. Maria mi-a dăruit, cu dedicații
faine, și câteva înregistrări ale sale. Așa că n-am cum s-o uit. Iar maestrul Gheorghiu,
ca și fratele Ștefan (violonist), rămâne, neclintit, un pilon al pianisticii românești.
Care-a cântat admirabil ș-afară, și-n țară. Păcat că nu se mai află printre noi în carne
și oase. Și că-s nevoit să mai scriu despre dânșii doar la trecut. Mângâindu-mă cu
gându` că activitatea lor interpretativă vie rămâne totuși și d-aici încolo. Măcar în
parte. Talentu` real fiind, la uma urmei, nemuritor. Amândoi l-au avut, incontestabil.
Fie-le țărâna ușoară…
Adrian SIMEANU
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..