EVADARE ÎN MINE
De la o vreme Sinele s‑a îndrăgostit de Eu. De atunci bate vântul gândurilor deșarte prin amurgul zilelor mele. Am încercat vindecarea, chemându‑l din Dicționarul Mitologic pe Zeul Pan, dar acesta plecase până la vecinul Dumnezeu, lăsând această sarcina zeului Apollo. Înotând prin nori de zăpadă, era ianuarie, trăgând sania uitată de Moș Crăciun la poarta visului nepoatei mele Catinca, am plecat pe drum de noapte spre castelul zeului Aselepius, sperând să găsesc la el un sfat și dezlegare pentru acest sentiment nedorit. Acesta era plecat la Pales, divinitate ce ocrotea animalele, să‑l roage să mă apere, animal‑mamifer ce sunt, de ispita ce pusese stăpânire pe mine. De unde aflase?!
De fapt era zeu și acesta ca oricare alt zeu este stăpân pe gândurile noastre.
Alunecam pe derdeluș în jos spre niște nori cumulus unde m‑am întâlnit cu Monseniorul Vladimir Ghika.
– Bună ziua Monsenior! I‑am zis în șoaptă. Iar el mi‑a răspuns prin cele 15 limbi pe care le cunoștea, neștiind că sunt de pe văile Carpaților.
– Bună ziua, omule făptură care te alcătuiești cel mai încet și care treci cel mai repede. Cu ce ocazie pe aici? Te crezi om mare? Dorind să fii așa. Sau ești o mediocritate crezând că ești mare?!
– Nici una, nici alta, Monsenior. Îl căutam pe Zeul Pan, dar din păcate nu l‑am găsit, este plecat în vizită la Dumnezeu.
– Cu ce motiv? Nu știai că este plecat la Infinitul ce este mai puțin mincinos decât finitul?
– Am problema dragostei dintre Sine și Eu. Nu doresc acest lucru pe motiv că‑mi distruge personalitatea. Iar această plăcere…
– Știu, știu, din sacrificiul plăcerii se naște, întotdeauna, plăcerea sacrificiului. Vezi cum scapi de acest… viciu.
– Vă las Monsenior, cobor spre visul meu de pe planetă.
Am privit în urmă și l‑am văzut intrând între coperțile cărții sale „Gânduri pentru zilele ce vin”, pentru puțină odihnă veșnică.
Mai jos, printre aforisme de nori, cărora le zic uneori scame, l‑am văzut pe Brâncuși. L‑am salutat. Drept răspuns mi‑a zis:
– Tinere…
– Maestre, nu sunt tânăr, am aproape șapte zeci de ani.
– Ești copil. Mai ai până la ajunge la vârsta veșniciei. Să știi de la mine: „În timpul copilăriei‑am dormit în pat. În timpul adolescenței‑ am așteptat la ușă. În timpul adolescenței‑ am zburat înspre ceruri…”. În această situație ești tu acum. Am tăcut, i‑am făcut cu mâna și am coborât alunecând cu sania pe derdelușul timpului. Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la îngeri sonete din volumul său „Turnul de fildeș”. Acesta mi‑a strigat din urmă: „În orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg”.
Am alunecat, am alunecat și m‑am trezit în aurora dimineții. Atât Sinele cât și Eul intraseră în trupul meu îmbrăcat în pijama. Am privit spre raftul de cărți, trei dintre ele s‑au prins de coperți, precum copii de mână, plecând prin fereastra deschisă spre grădină unde cireșul îmi trimitea parfumul florilor de mai.
(din vol. de proză „COPILUL BOB DE GRÂU”, Al. Florin Țene, Napoca Star, Cluj Napoca, 2024)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..